Best friends

Capitolul 6: Începutul

       Stăteam în sufragerie pe canapea uitându-mă la televizor împreună cu Christian. Trecuse fix o săptămână de la petrecerea părinților lui Aaron. Din acea seară, după ce i-am trimis mesajul de noapte bună, continuasem să vorbim prin mesaje. La şcoală nu prea vorbise cu mine, doar în ziua următoare. Dar îmi zâmbise, asta e important.
       -Pf, la 12:30 trebuie să plec, spuse Christian lăsându-şi capul pe spate.
Adică în aproximativ 20 de minute. Mhm.. "super", ce să zic. Mda, era vineri şi era 12 si 12 minute iar noi eram deja acasă. Motivul? Azi am fost doar 2 ore la şcoală, de la ora 10 marea majoritate a profesorilor trebuiau să plece la ceva şedință importantă, aşa că ne-au lăsat acasă mai repede.
       -De ce? îl întreb încruntându-mă.
       -Josh, răspunse el simplu.
       -Trebuie să stai cu el? îl întreb din nou.
          Josh este fratele lui Christian mai mic, de abia 8 ani. Nici nu ştiu cum rezistă bietul. Copilul acela are atâta energie în el încât cred că ar putea fugi de 5 ori în jurul casei lor imense şi tot ar fi fresh. Josh nu prea seamănă cu Christian şi fratele său mai mare, Paul, în vâstă de 21 de ani. Christian, Paul şi mama lor sunt toți trei blonzi, cu ochi albaştrii. Pe când Josh şi tatăl său sunt şateni cu ochi căprui. Însă mie mereu mi se părea că ochii lui Josh bat puțin spre verde.
       -Da. Până duminică vom fi doar noi doi, zise el rânjind şi ridicându-şi capul.
       -Cum de?
       -Păi, ai mei au o intâlnire importantă de afaceri în New York, zise el detaşat.
       Părinții lui plecau des la întâlniri de afaceri ca aceasta. Amândoi fiind avocați şi lucrând împreună mi se şi pare normal.
       -Şi Paul? îl întreb.
       -E la facultate. Şi nu poate veni că are de lucrat la ceva proiect. Dar e ok, spuse el, ne vom descurca.
       Dintr-o dată auzisem paşi grăbiți pe scări şi fratele meu apâru în sufragerie sărind ultimele 3 trepte ale scării. Îşi luase geaca pe el şi se încălță în timp record.
       -Încet uraganule. Unde te grăbeşti aşa? întrebasem.
Îl auzisem pe Christian chicotind şi nu am putut să mă abțin să nu râd şi eu.
      -Trebuie să plec undeva, zise el scurt. Fi-ți cuminți, ok? zise el luându-şi cheile din locul unde le păstrăm noi.
      -Ok! apucasem să strig înainte să zboare pe ușă afară.
      -Nu, nu o să fim cuminți. Stai să vezi ce îi fac, spuse Christian.
       Însă nu apucasem să mă întorc spre el, că mă trântise cu spatele pe canapea începând să mă gâdile. Râdeam şi mă zvârcoleam în strânsoarea lui. Mă durea burta de la râs şi abia respiram când Christian îmi dăduse drumul, dar nu se depărtase, astfel fiind la doar câțiva centimetri de mine. Ochii îmi studiau trăsăturile feței. Christian se apropie încet de mine ca şi cum ar vrea să mă sărute.
      O bătaie în uşă ne atrase atenția. Amândoi ne retraserăm. Îmi scuturasem capul ca să mă dezmeticesc puțin, iar la al doilea ciocănit m-am ridicat de pe canapea.     Odată ce mă ridicasem mă luase o durere de cap care mă făcu să mă opresc o clipă pentru a îmi recăpăta echilibrul de care aveam nevoie ca să merg până la uşă. Christian se relaxă şi luă telecomanda mutând de pe un canal pe altul.
Probabil eram ciufulită şi roşie de la atâta râs. Însă asta este. Deschisem uşa în fața mea apărând un tip cu acele trăsături perfecte de fotomodel şi ochii aceia aproape negrii care acum o săptămână m-au făcut să îmi placă de el aşa mult.
      -Bună, spuse Aaron zâmbind ştrengăreşte.
      Rămăsesem uimită. Deci chiar nu mă asteptasem să vină.
-Bună, îi zisem înapoi.
      Voiam să îl invit pe Aaron înauntru când îl auzisem pe Christian ridicându-se de pe canapea. Venise spre uşă luându-şi ghiozdanul de lângă canapea.
       -Eu trebuie să plec, îmi zise el. Salut, îi spuse apoi lui Aaron care îi făcuse cu mâna uşor dar având acelaşi zâmbet pe față.
       Mă uitasem pe ceasul de pe peretele din dreapta mea. Acele ceasului indica ora 12:24. Oricum până ajunge acasă se face şi 30.
      -Ok. Vorbim mai târziu, îi spusesem.
      El se apropie de mine şi mă îmbrățişă. Nu e ceva nou, tot timpul facem asta când ne întâlnim sau când ne despărțim.
      -Pa, zise el desprindu-se din îmbrățişare.
      Trecu pe lângă Aaron fără să zică nimic.
       -Paa, strigasem în urma lui.
Îi făcusem semn băiatului cu păr castani din fața uşii să intre în casă.
       -Cum de ai venit pe-aici? îl întrebasem închizând uşa.
       -Mă plictiseam acasă, zise el dând din umeri.
       Mă prinse de mână trăgându-mă în brațele lui poziționându-şi mâinile pe şoldurile mele.
        -Vrei ceva de băut? îl întrebasem repede.
        -Nu, mulțumesc.
        Îmi zâmbise făcându-mă să mă relaxez puțin. Ştiu că probabil va vrea să mă sărute şi chiar dacă buzele acelea arătau aşa de perfecte. La naiba, până şi eu îmi doresc să mă sărute. Dar mai bine nu. Nu de alta, dar nu pot să mă laud cu calitățile mele excelente de a săruta. Chiar deloc.
Dar mai apoi se apropiase lipindu-şi buzele de ale mele şi făcându-le să danseze în ritm cu buzele lui. Dacă el nu era la naiba de priceput la aşa ceva, acum probabil mă făceam de cacao. Rău.
Se desprinse din sărut şi mă strânse la pieptul lui ca pe o păpuşă. Mă simțeam puțin ca o marionetă. Eu nefiind experimentată cu a avea un prieten sau aproape de a avea un prieten nu prea ştiam ce să fac.
        -Vrei să ieşim la o plimbare sau la o înghețată sau ceva? mă întrebase încet.
        Îmi simțeam capul greu şi durerea nu dispăruse. Motiv pentru care poate mă sprijineam prea tare de el. Eram conştientă că probabil o plimbare m-ar fi ajutat, dar de asemenea mă putea face să mă simt şi mai rău. Aşa că de ce să risc?
       -Sincer mă cam doare capul şi sunt amețită, dar ieşim mai încolo dacă vrei, îi spusesem încercând să domolesc situația în caz că acesta s-ar fi supărat.
       -A, eşti bine? mă întrebă el depărtându-se puțin cât să mă vadă. Eşti cam palidă, îmi spuse el mai apoi.
       -Mda, sunt sigură că o să îmi treacă cu puțin somn.
       -Te ajut să ajungi în pat? mă întrebă încruntându-se.
       -Nu, e ok. Stai liniştit.
       Într-un final plecase, dar nu înainte să mă mai sărute o dată şi îngrijorându-se degeaba. Probabil era doar o simplă durere de cap.
După ce închisesem uşa, am urcat în camera mea. Aerul era închis aşa că am deschis puțin geamul. Mi-am forțat picioarele să meargă până la pat unde m-am întins pe o parte. Am tras plapuma de sub mine şi am încercat să mă învelesc însă am eşuat lamentabil. Am dat-o naibii plapumă şi mi-am lăsat ochii să se închidă de tot. Am adormit fără să mă mai intereseze altceva.

Heeii. Scuze că postez doar acum, dar am fost cam ocupată cu Rev-ul şi chestii:)) Scuze pentru eventualele greşeli, am să corectez altădată. Lăsați vă rog comm-uri cu ce părere aveți despre carte, fie ele pozitive sau negative, dar chiar vreau să vă ştiu părerile. Mulțumesc celor care îmi citesc cartea. Pwps