Abuzata |EDITARE MAJORĂ|✅

Urmarita

Era mijlocul zilei si spre fericirea mea, ma bucuram de o zi superbă. Orice ce zi fara tata si Alex este superbă, dar acum ca aveam propriul meu apartment, era si mai bine. Practic imi aveam viata in mâini  si puteam in sfarsit sa ma bucur de ceea ce avea viaţa de oferit si sa iau propiile decizi referitoare la viata mea.

Aceste zile fuseseră foarte linistite.Parca prea linistite.Bine ,recunsosc ca inafara de a mai cumpăra cate ceva de la magazin ,nu prea am ieşit pentru ca inca încercam sa scap de acest soc cauzat ce ultimele evenimente ce ma marcaseră. Am facut 18 ani, am fost violată de propiiul frate vitreg si pe langa asta am mai facut si o scenă in care jucam rolul unei curve care era sa mearga prea departe. Am fugit de acasa si mi-am luat propriul apartament. Am prea multe de procesat, ma simt de parcă sunt prinsă intr-un film ce abia a început si partea proastă este ca nu stiu ce final va avea, fericit sau trist? Sper doar ca drama asta s-a terminat aici si ca voi putea trece peste faptul ca am fost victima unui viol. Numai gândul ăsta imi face ca lacrimile sa se scurga pe obraji, nu mai spun ca acele scene care imi vor rămâne intiparite pe veci in minte.

Si astăzi, ca sa imi mai limpezesc mintea acaparată de prea multe gânduri si probleme m-am gandit ca trebuia sa ies din casa si sa mai iau nişte aer curat, sa ma uit provizoriu de un job pentru ca ma simt prost sa stau doar acasa, sa imi gasesc o ocupaţie care sa ma sa mai uit de toate cele , oricum ,intr-un final banii pe care i-am luat de la Alex si cei din contul mamei se vor termina si desi mai este până la acel moment, ma plictisesc sa stau doar in casa,  si sa vad oamenii pe geam. Vreau sa cunosc oameni noi, sa fac lucruri care sa imi mai ridice moralul ,sa ma simt bine.

Dupa ce m-am aranjat puţin, m-am decis sa o iau incet la pas prin oraş, cine ştie, poate voi găsi in calea mea si un restaurant sau ceva de genu' unde se fac angajări.

Deja mergeam de ceva vreme si vazand o hamburgerie, m-a apucat o pofta nebună de un hamburger si m-am gandit sa iau ceva si la pachet si asa, dupa vreo 10 minute foarte lungi de aşteptat la coadă, am reuşit in sfarsit sa imi iau comanda mult asteptata. Ce pot spune, numai aroma te binedispune, nu mai spun probabil si de gust, deci nu e de mirare ca au multi clienți aici.

M-am intors in spre casa dupa această poftă neaşteptată ,insa aveam un sentiment nu prea placut ca cineva ma urmăreşte.Se făcuse seara si  strada era foarte întunecată si pustie, ceea ce imi sporea frica deja existentă, nu eram decat la vreo 10 minute de casa, insa mi se pareau cele mai înfricoşătoare si lungii minute din viaţa mea.

Prima dată nu am dat importanta acestui fapt,  spunandu-mi in sinea ea ca doar exagerez si dramatizez, insa acum teama mi-se accentua cu fiecare pas pe care il făceam .Nu am mai stat mult pe ganduri la un moment dat şi am început să fug, insa teama mi-se adeverise.Eram urmarita.O data ce am inceput sa fug un om a ieşit brusc din întuneric începand să fugă după mine .

Alergam de parcă viaţa mea era in joc, respiratiile mele erau din ce in ce mai dese si teama de a fi prinsa se marea cu fiecare secunda.
Am luat rapid colţul spre blocul unde locuiam si brusc am simţit cum două  braţe puternice ma trag inapoi, scapând astfel si punga pe care o tineam in mainile tremurande si lacrimile rasarind din ochii mei care căutau o cale de scăpare, dar in zadar, nu era nimeni pe stradă, totul era pustiu.
Imediat ce am deschis ochii in fata mea a aparut chipul puţin şifonat al lui Alex ,concluzionând imediat ca arată asa datorită sticlei primite in cap de la mine .Am vrut sa tip insa mi-a pus repede mana la gura si m-a tras mai aproape scotand si un cutit pentru a ma intimida si sincer îi cam reusea.
Imi simţeam inima zatandu-mi-se in piept numai la vederea lamei ascuţite ce stralucea in lumina palidă a unui felinar .

Ce faci scumpa mea surioara?Credeai ca poti sa scapi de mine !?
Acum iti voi da o lecţie care sa te invete minte si vei vedea ca nu am bani numai din contul acela ci am si... propriile mele "afaceri". spune  trăgându-mă după el. Imi era frică numai gandindu-ma la ce îmi putea face. Tot corpul imi tremura de spaima si ma rugam secundă de secundă sa scap cat mai repede din această situatie care parea ca degenerase prea mult. Nu am stat mult cu acest gand caci in secunda urmatoare Alex era trântit la pământ ,iar cand mi-am ridicat privirea ,ochii mei au dat de niste ochii ciocolati care apartineau unui baiat bine sculptat ,inalt si cu parul castaniu.
Parul lui era plimbat de soaptele vantului ,iar trasaturile lui de print erau evidentiate de luminile pale ale stalpilor de pe marginea drumului.

Nu am mai apucat sa imi delectez mult ochii cu imaginea lui caci in momentul urmator, Alex s-a ridicat si i-a dat un pumn in faţă băiatului ,acesta pierzându-si echilibrul si căzând pe jos ,Alex aruncadu-se pe el si daruindu-i o ploaie de pumni violenta si greu de privit.

Desi speriata si terifiată de situaţie, am luat atitudine si i-am dat cu toată forţa mea un picior facandu-l sa cada de pe misteriosul baiat si astfel ajutandu-l pe băiat sa preia  controlul .

I-a mai dat cativa pumni si repede m-a luat pe umar ,alergand cu mine cat mai departe.Nu dupa mult timp, m-am trezit cu picioarele pe pamant si cu baiatul acela in fata mea, parand foarte ingrijorat ,in ciuda faptului ca el arăta mai rău decât mine.Mici dâre movalii începeau sa prindă contur pe faţa sa bronzată si puţin sânge se prelingea din buza sa spartă, insa in ciuda tuturor acestor lucruri, el era la fel de frumoas si isi făcea griji pentru mine.

Inima mi-s-a oprit in loc in mometul in care am vazut cum buzele îi se desparteau  incet  si imediat urechile mele parca ascultau o melodie dar era decat vocea lui cristalina care imi mangaia auzul.

Esti bine?

Cu greu mi-am inghitit nodul din gat cauzat de cele intamplate si i-am raspuns :

Imm ... da.Mersi mult.Spun frecandu-mi bratul care ma durea puţin.

Ce ai la brat?ma intreaba acesta, in ochii lui citindu-se ingrijorarea.

Incet mi-am mutat privirea la locul unde ma durea si am vazut ca eram putin ranita.Imediat mi-am pus mana pe mica rana ca sa o ascund nefiind  foarte grava si i-am spus:

Imm nimic.

Eu cred ca e ceva.Vino cu mine,te rog!imi spune cu o voce calma si dulce ,apucandu-mi usor mana .

Un zambet timid mi-s-a format pe buze si mi-am lasat încet capul in jos.

Dar nu stiu nici cum te cheama.soptesc putin nesigura cu ochii pe podea coplesita clar de un val de emoţii, de la spima si frică, pana la a-mi simţi inima cum se topeşte la propiu in piept din cauza eroului misterios ce ma salvase din ghearele demonului de Alex.

Usor, simt mana lui cum imi ridica capul ,astfel incat sa ma uit in ochii lui stralucitori si atât de frumoşi, de puri, de sinceri.

Ai dreptate.spune cu un glas suav.Ma cheama...

"""""""""""""""""""""""""""""""

Vedeti in capitolul urmator ...