Capitolul VIII

131 8 0
                                        

-Dar mai intai, as vrea sa iasa Dayana de aici, sa discutam intre patru ochi.

-Nu, ma opun eu categoric. E parte din familie, stii si tu de cate ori am vorbit despre asta, cand ma trimiteai la curve.

(Dayana rade pe infundate, iar bunicul imi arunca priviri pline de reproş)

-Bine. Nepoate, avem o istorie foarte intunecată a familiei, începe bunicul. Noi nu suntem o rubedenie ca oricare alta. Noi suntem...ah, care e era numele...a...as...asasini!

-Ce? exclam surprins. Cum adica...asasini?

-Adica neamul nostru a fost angajat de dictatori, regi, imparati si presedinti liberi de mai bine de o mie de ani.

-Angajati să ucidă, gandesc cu voce tare.

-Asta inseamna asasin, nu? spune bunicul sarcastic. Doar ca familia noastra a avut onoare si glorie, nu ca alte familii de asasini, care au disparut de-a lungul timpului. Familia noastra era cea mai priceputa la asasinate. Insa s-a angajat in omoruri doar cand omorurile erau drepte si daca respectivele crime puteau aduce un bine omenirii. De exemplu, se angajau bucurosi sa omoare un dictator, dar refuzau categoric ofertele dictatorilor de a elimina membrii ai opozitiei.

Suntem intrerupti de un vuiet puternic din curte.

-Repede, la arme! urla bunicul.

-De ce?

-Templieri, scrâşneşte el din dinţi.


Eu, AsasinulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum