Eu, Asasinul

Capitolul V

Nu mai intelegeam nimic. Nimic. Asa ca am lasat tot asa cum am gasit si am iesit din biblioteca. Acum daca ma gandesc, cred ca tata a vrut sa intru in biblioteca. Altfel nu ma lasa codul fix in cartea aceea.

Nu intelegeam nimic. Aveam nevoie sa discut cu cineva. Asa ca sun pe cea mai de incredere persoana dupa membrii familiei. De fapt, eu o consider din familie, atat de apropiata imi este.

-Buna, iubito!

-Hey! Ce mai faci?

-Esti libera? Pot sa vin sa te iau pana la mine?

O cunosteam pe Dayana de la scoala. Adica, de vreo 3-4 ani. Dar de abia cu doi ani in urma am intrat "in contact" unul cu celălalt, si de atunci am ramas cel mai frumos cuplu.

Cand ii ziceam " pot sa vin sa te iau pe la mine" insemna ca am problema care nu aveam cu cine sa o discut. Era acelasi lucru si la ea. Asta se aplica doar la problemele importante. Problemele mai marunte mergeam "la o cafea" si le discutam. Dar acum era o problema serioasa.

-Sper ca nu te-am deranjat, ii spun eu.

-Nu, chiar deloc! Chiar ma bucur ca m-ai deranjat, daca stii la ce ma refer.

-Ok, deci pot sa vin?

-Sigur!

Ma duc la mine in camera si imi imbrac costumul bleu-marine. Eram la patru ace. Costumul bleu-marine cu o camasa albă si papion. Mai bine de atat, nici nu cred ca se putea. Ma duc in garajul din biblioteca si incerc usa de la un Bugatti alb cu portiere negre. Interesant, usa se deschide. Cum intru in masina, o voce automata se aude:

-La multi ani, Rumi! (Rumi e porecla mea) Asta e cadoul de ziua ta. E pe pilot automat. Este inteligenta artificiala. Poti vorbi cu masina ca si cu un om normal.

Era de fapt vocea tatei inregistrata. Ma asez pe scaunul soferului. Ii spun masini:

-Porneste motorul, te rog!

Masina imi raspunde; paralizez:

-Sigur, boss! Eu sunt Bob.

Desi e o voce automata, are o voce foarte prietenoasa.

-Si acum, Bob, spre centru!

-La comanda!

Se deschide o usa de lift intr-unul din pereti. Masina intra singura in lift, apoi liftul porneste singur.

Incredibil. Liftul face legatura cu garajul nostru, care il stiam si eu de multa vreme. Usa se deschide, si pornim!

Si asa ajungem foarte repede in centru. Dayana statea pe banca de vorba cu niste tipi. Parea sa se distreze.

Ma apropii cu masina, opresc, si cobor. Ii spun Dayanei:

-Bună! zambind. Plecam!

-Desigur! imi raspunde ea.

Ea statea cu niste colegi pe o banca.Bineinteles, se uitau ca aiuritii la noi. Cristiana (e una si aceeasi cu Dayana) le face cu ochiul, ii deschid usa, se urca in masina, si exclama:

-Say WHAAAAAAAAT? râzând din toată inima.