Capitolul IV

227 10 0
                                    

-Fiule, noi plecam. Sa ai grija de tine, sa nu deschizi la necunoscuti, si sa nu intri in biblioteca. Ai inteles?

-Bine, tata.....distractie placuta.

Cum ies cu masina pe poarta, eu o iau la fuga spre bibliotecă. Acum ma fascineaza. Ajung acolo, cartea nu mai era pe jos, era pusa pe birou. Aceeasi carte. "Codul lui da Vinci", daca tot va intereseaza. O pun la loc si, voila! Se deschide.

Pasesc inauntru. Este foarte racoare fata de cum este afara. Am uitat sa precizez ca biblioteca este undeva la demisol, iar tunelul o ia in jos, in pamant. Merg aproximativ 100 m (!) si ajung la o usa CU CIFRU. Ia sa vedem, mai omule, cum gasesti tu cifrul? Stau sa ma gandesc, iar apoi ma intorc in biblioteca. Rasfoiesc "Codul lui da Vinci" si dau peste o bucata de hartie, pe care scrie doar atat: 1226. Acesta este codul! Iarasi, o iau la fuga spre usa cifrata. Introduc "magicul" cod, si....merge! Usa se deschide lent, foarte dramatic...si, din spatele usii, descopar...descopar....ceva care m-a lasat fara cuvinte.

In spatele usii era o sala rotunda URIASA (nu glumesc, avea o circumferinta de vreo 50 metri), era inalta de vreo 8, si era extraordinar de frumoasa. O podea de marmura alba, din podea se inaltau coloane in stil ionic, iar tavanul era decorat ca si Pantenonul din Roma. Incredibil. Locul era puternic luminat de becuri, in forma de torte (initial, cand am intrat, am crezut ca sunt de fapt torte).

Dar cel mai interesant, era pe margine si in centru. Pe margine erau 8 statui mari, la 1-1,5 metri distanta una de celealalta. Fiecare statuie reprezenta un om, imbracat cu o haina lunga, si cu o gluga pe cap, inarmat pana in dinti. Fiecare era imbracat in haine din epoci diferite.

Insa, in centru, pe un schelet din aluminiu (cred) statea un hanorac foarte interesant, tot cu gluga. Erau si niste pantaloni prinsi pe schelet, ce pareau blugi. Aratau ca blugii, insa erau asa de rezistenti ca nu puteam nici macar sa ii zgarii.

Prinsa de de hanorac, era o curea cu doua pistoale semiauromate Glock (cum au cei de la SWAT, cu incarcator cu 20 gloante) cu amortizor. Mai erau atasate de centura patru mici cutite si doua pungi pentru munitie. Insa mai era o punga cu niste fiole cu lichid transparent. Mi-am dat seama ca centura se purta cu tot echipamentul pe sub hanoracul de mai devreme.

Deasupra scheletului cu haine si echipament era mai multe panoplii pline cu fel se fel de arme: florete, spade, AK-uri? pistoale, bile de plastic inmuiate in cianura (scria chiar dedesubt), un pistol cu bile, cutite, tot felul de arme experimentale.

Insa, in aceasta imensa sala domnea un simbol...nu pot sa il descriu...v-am lasat o imagine cu el.

Deschid o usa masiva si ajung....intr-o sala ultramoderna, intunecata, unde singura sursa de lumina era neonul albastru din podea. Neonul isi schimba culoarea des.

Sala era dreptunghiulara, vreo 25 metri lungime si vreo 5 latime. Intr-o parte a salii se odihneau doua Bugatti Veyron, un Ford Mustang Boss, un Lexus LFA si un BMW M3. Toate aratau exceptional.

In rest, camera era goala. Exceptand, din nou, semnul acela.

Nu mai intelegeam nimic din ce se intampla. Nimic.

Eu, AsasinulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum