Your Broken Heart

2. Viitoarea logodnică

2. Viitoarea logodnică

Am ajuns la firmă pe la 8 și am luat micul dejun cu Kio, Mira și Liam, apoi domnul Ferrington cel bătrân, așa cum îi spune Kio, ne-a dat sarcinile pentru astăzi și ne-am apucat de treabă. Fiecare este în biroul lui, la ora 14:30 ne întâlnim cu fișele fiecăruia și le studiem în detaliat. Când am ajuns acasă aseară, mama era acolo cu Bruto, pe care îl scosese la plimbare. Dar totuși mama e destul de departe de mine și nu știu ce o să fac cu Bruto în fiecare zi, probabil o să-i iau o bonă. Sau o să-mi pun o vecină să îl scoată la plimbare. Telefonul îmi sună și afișează numele Scott Ferrington. Ochii mi se măresc și iau telefonul. Răspund și tușesc puțin.

- Alo? Spun și vocea îmi tremură. Ce Dumnezeu? N-am făcut nimic, e doar pentru incidentul de ieri. Nu e mare lucru încât să plătească daunele chiar el, dar cine sunt eu să refuz un favor de la șeful meu.

- Bună ziua, Lena! A, deci îmi spui pe nume. Voiam să-ți spun să fii la ora 17:00 în față la parcare, aș fi mulțumit dacă nu ai întârzia! Spun serios și ferm. Nu prea am timp de pierdut, înghit în sec și mă conformez.

- Da, nicio problemă! Voi fii acolo, domnule Ferrington! Spun și aștept să închidă. Las telefonul pe birou și mă las moartă pe scaun. Oftez și îmi pun mâna pe frunte, masând ușor. Îmi dau ochelari jos și mă uit la foliile de pe masă, apoi la cele de pe jos. Trebuie să fac curat într-o jumătate de oră, apoi mă duc jos.

Adun foile de pe jos și le pun la coș, apoi aranjez lucrurile pe masă și în dulap. Îmi iau foile importante și merg spre cantină. Mă așez la masa de ieri și imediat după apare Mira. Ne luăm sucuri naturale și îi așteptăm pe cei doi băieți care întârzie cinci minute, apoi începem.

•••

- Ai întârziat două minute! Pașii mei se îndreaptă spre mașina mea unde se afla și șeful meu. O deschid și îi răspund calm, fără a mă enerva.

- Am avut niște treburi de terminat pentru firma ta, zâmbesc și mă urc în mașină. Se urcă și el, punându-și centura. Îi urmez exemplu și simt cum o să-mi bubuie capul de durere. Iau din poșetă o pastilă și o beau cu sucul pe care l-am luat din cantină.

- Trebuie să mergem pe strada Fr.Knol. mă informează și eu mă îndrept spre acolo. Pe tot parcursul drumului este atent la cum conduc, fără să scoată vreun sunet. Devenise inconfortabil. Aici, față în față cu acea frizărie! Spune și eu parchez.

- Hai! Coboară atent din mașină și se duce direct spre atelierul acesta, de care nici nu știam că există pe strada asta. Îl urmez și intrăm, acolo se află o femeie, destul de frumoasă, îmbrăcată în costum roșu aprins cu tocuri înalte negre. Discută cu un bărbat îmbrăcat în salopetă de mecanic, lângă ei fiind un băiețel. Mă uit la ei, iar băiatul e cel care ne observă primul.

- Tati! Aleargă spre noi și eu mă uit la Dl.Scott. Rămân cu gura căscată, doar la figurat și îi privesc pe cei doi. Bărbatul din fața mea se apleacă pentru al lua în brațe pe copil. Ce faci aici?

- Am făcut o prostie și acum plătesc pentru ea, spune sarcastic și eu zâmbesc. Ea e noua mea angajată, Lena Ston, se întoarce spre mine, dar încă nu zâmbește. De ce nu zâmbești niciodată? Eu zâmbesc și fac câțiva pași spre ei.

- Bună, Lena! Îi întind mâna băiatul, iar acesta se uită la tatăl lui, Dl. Ferrington aprobă din cap, iar copilul zâmbește până la urechii, apoi îmi prinde mâna. Mi-o scutură puternic și eu surâd.