Taboo

Capitolul 43

Nu știu când a ajuns lângă mine sau când m-a cuprins în brațe, știu doar că îi aud vocea groasă în ureche și îi simt brațele călduroase în jurul meu.
- Micuța mea..
Eu sunt exact în aceeași poziție și exact în aceeași stare!
Deschid gura să spun ceva, dar imediat o închid la loc. Îi iau mâinile de pe corpul meu și în momentul acela, Nykko își reia expresia cu care m-a întâmpinat! Una de nedescifrat.
-Nykko..spun printre suspine și lacrimi.
Îmi face semn să înaintăm și de data acesta reușesc să o iau din loc mergând puțin mai în spate. Ajunși la masă îmi trage scaunul pentru a mă așeza, ceea ce și fac. Îl aud cum comandă o apă pentru mine, și-i mulțumesc în gând.
- Eu sunt cel ce ar trebui să înceapă..
Închide ochii lăsându-și capul pe spate trăgând aer în piept.
- Klaryssa, micuță frumoasă, îmi pare atât de rău..Iartă-mă! Nici nu știu de unde să încep..
Abia a scos pe gură aceste cuvinte. Ne privim secunde, poate chiar minute în șir fără să mai spunem ceva!
- Îți seamănă leit! reușesc să spun după destul de mult timp.
Privirea i se înseninează complet, o privire nevăzută de către mine până acum!
- Ai poză? înghite în sec.
- O vei cunoaște! Personal..
Îmi zâmbește fericit multumindu-mi din priviri.
- Ce știe?
- E mică..nu prea înțelege, dar i-am spus despre tine..chiar dacă..
Îmi las privirea în jos lăsând iar lacrimile să îmi invadeze ochii.
- Luis e..acum el e..
Dar nu-și poate duce fraza la final. Îmi dau seama cât îi e de greu mai ales când îi observ lacrimile din ochi.
- Da..el e..!
Închide ochii înțelegând că acum Luis e tatăl Nykkollei.
- Înainte să ajungem în port i-am cerut lui Luis să aibe grijă de tine dacă eu voi păți ceva! De cum am plecat de acasă am avut o presimțire rea, dar nu am băgat-o în seamă! începe Nykko să vorbească fiind cu ochii tot închiși.
Știu că încerca să-și stăpânească lacrimile.
- Am greșit, enorm! Trebuia să-mi ascult instinctele, dar în loc să fac asta, am decis să continui cu o răzbunare tâmpită, care nu mi-a adus nimic bun! I-am cerut lui Luis să te țină sub protecția lui. Oamenii lui Bosco nu l-au bănuit pe el de nimic, ceea ce însemna că alături de el..puteați fii în siguranță, tu si copilasul, mai ales că văzusem cât de mult îi plăcea de tine, pot chiar spune că el s-a îndrăgostit de tine de prima dată! Faptul că am mers în port e greseala mea, dar faptul că m-ai crezut mort, e a lui Kilan, care nu a spus nimănui adevărul! Nici măcar părinții mei nu știu, tu ești singura și Luis..bănuiesc că și Omar! Am vrut să te văd, să-mi văd fetița și apoi..voi pleca de unde am venit, iar totul va reveni la normal. Voi rămâne.. mort! E cel mai bine! Oricum..nu mai am pentru ce trăi!

Nu vreau asta pentru el, îi doresc să aibă parte de tot ce e bun!
- Nykko, spun prinzându-i mâna, ai fost marea mea iubire, am trecut prin atâtea, nu mai voiam să trăiesc, am încercat..închid ochii și încerc să mă stăpânesc, îmi mușc buzele, dar tot nu reușesc să mă calmez!
Nykko se ridică de pe scaun numai pentru a veni în genunchi în fața mea, mă cuprinde în brațe și încerca să mă liniștească.
Știu că Luis ne privește, dar simt nevoia să-l strâng și eu cât pot de tare!
- Nu mai voiam să trăiesc, nu-mi mai păsa de nimic, eram pierdută, făceam terapii, dar tot am încercat să-mi iau viața, însă în cele din urmă ceva sau mai bine zis cineva m-a adus înapoi! Prima persoană a fost fetița noastră, Nykkolla, iar..cealaltă..
- Luis! spune trist.
- Da! Nu am vrut..s-a întâmplat..e..
- Nu..te rog!
Dau din cap că am înțeles ce vrea să spună și-l cuprind din nou într-o îmbrățișare strânsă!
- Cum a fost? îl întreb când îmi mai recapăt aerul care îl pierdusem de la prea mult plâns.
- Nu ți-a zis Kilan?
- Puțin..nu poți vorbi despre cele întâmplate?
- Nu-mi place..! Când am ieșit din coma nu prea înțelegeam ce e cu mine, aveam pierderi de memorie! În primele zile întrebam de sora mea, iar când Kilan m-a întrebat dacă vreau să te anunțe.. nu-mi aduceam aminte cine ești! Parcă lumea mea era cea de când trăia sora mea! Am trecut și eu prin terapii și foarte multe recuperări fizice, deoarece nu doar mintea mea a avut de suferit ci și corpul. Încetul cu încetul, dar și cu ajutorul lui Kilan am început sa-mi pun cap la cap toată viața! Când mi-am adus aminte de tine și de copilul nostru, despre care nu știam dacă este fata sau băiat, m-am revoltat pe Kilan că făcuse un asemenea gest necugetat..însă cu timpul am reușit să-l înțeleg. La un moment dat cineva a dat de noi, dar numai de Kilan știa! Era omul lui Luis. Atunci ne-am hotărât și am pus la punct un plan pentru a te vedea, însă cât mi-a povestit Kilan ce reacție ai avut..m-am gândit mult la ce ar trebui să fac, dar tot inima a câștigat.
Plâng în continuu, știu prin ce a trecut, ceea ce el simțea exact aia simțeam și eu!
- Mi-am luat adio odată, dar atunci tu nu m-ai auzit! Te-am iubit, încă te iubesc, dar e altfel! M-ai făcut cea mai fericită și mi-ai dăruit cel mai frumos cadou! Sper să accepți să faci parte din viața ei.
Îi prind obrajii și fac un gest care sunt convinsă că-l va zgudui pe Luis, dar și pe mine, îi sărut buzele după care am tânjit atâta timp!
- Te iubesc, micuță frumoasă!
- Și eu, inima mea!