Taboo

Capitolul 48

Mai am două luni până nasc și simt că mi-e tot mai greu să mă mișc, Nykkolla e mereu pe lângă mine spunând că abia așteaptă să își cunoască frățiorul, iar Luis e mereu lipit de mine sărind să mă ajute la cea mai mică mișcare! M-am îngrășat vreo zece kilograme și mi-e greu să mă deplasez câteodată obosind excesiv!

- Sunt o balenă! mă plâng privind în oglindă reflexia mea.
- Ești superbă!
- Luuiisss..nu mai încerca să mă îndulcești că nu-ți merge! mă bosumflu ca o copilita.

Mă cuprinde din spate și-mi mângâie burta care mai are puțin și explodează.

- Vezi..nici nu mă poți cuprinde în brațe! Sunt o balenă ce abia umblă!
- De ai ști cât te iubesc! Ești superbă, dragostea mea! mă alintă, dar și pe fiul lui.

Cam așa au trecut lunile, pline de dragostea lui!

Pe Pavlov l-au prins în urmă cu o lună și l-au închis într-o cameră de tortură, iar acesta și-a dat repede drumul la gura povestind totul despre fiul lui Bosco, iar acum sunt pregătiți să-l prindă!
Luis s-a ținut de promisiuni și nu a plecat de lângă noi și nici n-a mai păstrat vreun secret.

Cu Nykko vorbește mult, dar acestuia i s-a alăturat și Nykkolla, ceea ce mă bucură! Într-un final au o relație cât de cât!

Și acum îi sună telefonul și după ce mă sărută iasă din cameră ca să poată vorbit cu Nykko.

- Ceva noutăți? aud imediat ce iese pe hol.
Nu mai pot auzi nimic, doar pe Luis cum aproba.
- Iham..ok..bun..când?

Apoi se îndepărtează cu totul de camera mea mergând spre a Nykkollei, sunt sigură! Vorbesc cu camera, asta mi-a povestit chiar ea și mereu spune că-i plac picturile lui tați Nykko. Mi-a povestit că l-a văzut pe Kilan și pe Kevin, dar era cu o fată, Zeze.
"Mami, fata a zis că o să vină la mine, că-i e dor de mine, dar ei nu o cunosc!"
Mi-a spus atunci, iar eu i-am povestit de fiecare în parte, chiar și de bunicii paterni de care nu mai știu nimic, chiar dacă au spus că își doresc o relație cu ea.

- Mami, Mami! intra uraganul meu blond cu ochi albastrii în cameră.
- Da, iubirea mea!
- Tați Nykko, unchiul Kilan, unchiul Kevin și Zeze vin la noi! sare ea fericită bătând din palme.
Eu mă incrunt puțin și-mi mut privirea către Luis.
- Așa e, dragostea mea!
Mă cuprinde în brațe și îmi mângâie burtica!

Pe mine mă încearcă diferite stări! De la uimire, la nervi de ce vin ei aici, la fericire că-l revăd pe tatăl fetiței mele,  prima mea iubire, dar și frică!
- De ce ar vrea să vină? Ce s-a-ntamplat?
- L-au ucis pe fiul lui Bosco..
- Și aici vor să se ascundă?! Sunt nebuni la cap?! Eu mai am puțin și nasc, aici e fiica lui! Nykko e tâmpit? Ce dracu are?!
Deja m-am enervat destul de tare și simt cum o căldură insuportabilă îmi trece prin corp, respir cu dificultate și simt că voi lesina!
- Iubito..iubito..!

                           
Totul s-a întunecat și gândul mi-e la puiul ce crește în pântecul meu!
- A leșinat! aud ca prin vis vocea soțului meu.
Încerc să deschid ochii și până la urmă reușesc, iar primul pe cade-l zăresc e Luis apoi fetița mea!
- Mămiiiii! urlă și sare pe mine.
- Iubita mea, îl aud și pe Luis, m-ai speriat! îmi cuprinde mâna în a lui.
- M-am enervat, m-am speriat..îți dai seama că nu se pot ascunde aici! Luis..nu mai sunt cine eram când m-ai cunoscut! Am un copil, altul pe drum și noi..ne jucam de-a mafia cu Nykko și ceilalți! Nu mai vreau, nu mai pot și nu mai am de gând să accept! Tu mi-ai promis că vom fii mereu în siguranță și asta îmi doresc! Vreau să plecăm și să lăsăm totul în urmă! Chiar asta vreau!
- Of..dragostea mea, nu e așa simplu!
- Ba da, e! Omar va înțelege!
- Și el își vrea nopții aproape..
Îl înțeleg și știu că are dreptate.
- Mami, ce e mafia?
Nu mi-am dat seama că Nykkolla asculta totul..
- Frumoasa mea prințesă, e ceva ce fac adulții! Când vei crește vei înțelege! o mângâie Luis pe părul lung și blond.
- Când au de gând să vină? întreb supărată.
- Scumpa, îi spune Nykkollei, du-te după bunicul tău să-i spui de mami.
- Unde e?
- În living!
- Vă iubesc! ne spune după ce ne pupă și pleacă.
- Acum..răspunde! spun nervoasă.
- Mâine!
- Luis..mă frec pe față cu palmele s-o dau din cap.
- Iubirea mea..te rog..
- Cât au de gând să stea?
- Depinde..
- Aici vor fii cazați?
- În casa de la herghelie.

Nu mai spun nimic, doar aplec înfrântă capul prin care îmi trec o mie de gânduri tâmpite.
Cum voi suporta să fiu atât de aproape de el? Chiar dacă nu-l mai iubesc la fel, îmi va fii greu..el e prima mea iubire pe care nu o voi uita niciodată!