Taboo

Capitolul 51

- Mami! striga uraganul meu blond când intra în salon.
- Iubita mea frumoasă! o strâng în brațe atât cât pot și-i mângâi părul lung si buclat ca al tatălui ei.
- Mi l-a arătat tati pe frățiorul meu, dar e așa micuț..când o să mă pot juca cu el?
- O..mami, durează puțin, dar până când scumpul tău frățior va crește mă poți ajuta să-l imbaiez. Ce zici?
- Nu știu dacă voi putea. Mi-a zis bunicul că e greu cu bebelușii! eu și Luis râdem de cea mică, dar eu simt iarăși durerea în abdomen.
- Ești bine, iubito?
- Mă doare..
- Cred că e normal, dar voi chema o asistenta!
Se apleacă și-mi sărută creștetul apoi iasă din salon.
- Tati Nykko unde este? o întreb pe blondina mea.
- E cu unchiul Kevin pe hol.
Rămân uimită plăcut, mi-aș dori să intre, dar mai bine nu mi-ar mai răscoli în suflet. Of! Nici eu nu mai știu ce îmi doresc!
- Bună ziua! Cum vă simțiți? mă întreabă o asistenta.
- Bună ziua! Destul de rău..
- Am să vă administrez un calmant. Acesta vă va ajuta să puteți dormi.
- Când te trezești vom fii aici! spune Luis și Nykkolla îmi dă repede un pupic cât o ridică Luis.
- Te iubesc! îi spun micuței.
- Și eu, mami!
- Luis, te iubesc, chiar dacă..
- Și eu, dragostea mea, și eu te iubesc, vă iubesc enorm!
Nu vrea să discutăm aici, mai ales din cauza stării mele,dar știu că vom avea acestă discuție când se va putea și până atunci trebuie să iau o decizie!

Simt o căldură pe obrazul stâng ce mă îndeamnă să mă trezesc, iar când deschid ochii îl văd pe Nykko cu capul sprijinit în palme, cu ochii închiși și o respirație caldă, dar sacadata și zgomotoasă! Se vede că suferă, așa cum și eu am făcut-o atunci când l-am crezut mort.
Îi ating ușor încheietura și acesta tresare.
- Micuță..ești bine, îmi pune palmele pe față și imediat frunțile ni se unesc, am crezut că ați pățit ceva din cauza mea! O să plec, voiam doar să mă asigur că sunteți bine! Nu m-aș fii iertat dacă se întâmpla ceva cu tine sau bebelușul din cauza neprudentei mele! Te iubesc, mereu o voi face și știu că nu-mi mai aparții și că nu mai am acest drept, dar..nu mă pot controla în preajma ta!

Deja am lacrimi și sufletul e trist! Nu am fost niciodată așa indecisa!

- Nu mai știu cum să mă comport în preajma ta, sufletul meu plânge la fel cum o fac și eu..Nykko..sunt confuză! aleg să-i spun adevărul.
- Oh..micuțăfrumoasă..! spune cu vocea blândă.
- Of..Nykko..dacă ai ști prin câte am trecut, dar mai ales inima mea..
- Te rog, nu mai plânge! îmi șterge lacrimile ce curg pe obraz cu degetele lui mari.
- Încă te iubesc, Nykko și cred că.. mereu o voi face! Ești prima mea dragoste..! îmi las privirea către podea și continui cu plânsul care pare să se fii instalat în interiorul meu și nu mai vrea să mă părăsească.
- Nu ne vom uita niciodată, dar..tu ai o altă fami..
Îi pun mâna pe buze pentru a-l reduce la tăcere, însă imediat fac un gest necugetat!
Îi iau gura cu asalt, îi simt iarăși buzele pline de dorință, dar și sarea lor datorită lacrimilor ce încă îmi breazda obrazul. Îi caut limba cu disperare și-l sărut fără să gândesc, exact ceea ce face și el!
- Te..iubesc..atât.. de mult..spune dezlipindu-si câte puțin buzele flamande de ale mele! Mi-a fost așa dor de buzele tale, de atingerea ta, dar micuța mea dulce, toată nesiguranță ta e din cauza apariției mele bruște și a sensibilitatii sarcinii, acum post-partum ești la fel, nu gândești limpede și e normal deoarece ți-am dat lumea peste cap.
- Crezi?! Tu chiar asta crezi?! Că o iubire ca a noastră a trecut? Poate eu doar m-am lăsat iubită de Luis crezând că nu mai ești! Nu știu, sincer, nu mai știu ce e în mintea și sufletul meu, dar vreau să înceteze toată nesiguranța și suferința, vreau să am o familie căreia să-i ofer și sa-mi ofer ceea ce eu nu am avut, însă eu am incertitudini ce mă omoară câte puțin cu fiecare clipă!

Arunc aceste cuvinte ca pe un venin ce mă ardea la limbă, dar în același timp tare și răspicat, însă când privirea mea se ridică spre ușa de unde se aude un zgomot simt cum tot aerul mi-e luat. Luis stă acolo cu o expresie ce nu i-am văzut-o până acum! E roșu tot, stă să explodeze din cauza nervilor ce au pus stăpânire pe el în întregime! Maxilarul îi e încleștat, pumnii strânși și privirea e a unui uncisas nemilos, pieptul ridicându-se cu viteză datorită respirației alerte ce se aude în toată liniștea ce ne-a înconjurat!
Nu mi-e frică de el, știu că nu mi-ar face nimic, însă mi-e teamă de o altercație între cei doi! Nici măcar nu îndrăznesc să-mi iau privirea de pe el pentru a-l vedea pe cealaltă bărbat din viața mea, care sunt convinsă că are cam aceeași privire.