Am privit cum Sophia dă startul cursei, dar nu mă puteam concentra deloc. Mike s-a uitat la mine înainte de a pleca cu viteză, însă eu nu i-am schițat nimic. Mă simțeam oribil. Voiam să dispar și să nu mai știu nimic.
Rosa nu își lua ochii de la mine, Jacob era jos, Mike încerca să câștige și eu ... eu eram deconectată de la toată lumea reală. Eram cu gândurile mele. Nicolas a știut în tot acest timp că el se va întoarce. Mi-am schimbat planurile cât el nu a mai fost aici și acum s-a întors.
Dar dacă s-a întors pentru Nicola? Dacă a acceptat să fie tată? Sigur pentru ea s-a întors. Noi nu am semnficiat nimic împreună. Nu am fi avut niciun viitor. Oare aș fi putut fi împreună cu el, dar Nicola să ne viziteze cu copilul? Nu. Tot ce a fost se terminase odată cu plecarea lui. Trebuia să mă concentrez pe Mike, pe Rosa, pe nepotul meu ce urma să vină.
— Luciana? Ești bine? O aud deodată pe Rosa vorbind.
— Da. De ce nu aș fi?
— Cursa s-a terminat. Mike îți face semn să cobori de secunde bune. Haide!
— Rosa ... el e acolo. Nu pot să cobor.
— Nu-i face asta lui Mike. A câștigat. Vrea să îi fi alături. Lasă-l pe Jacob. Haide, o să merg cu tine. Deși Sophia este acolo. Vezi!? Eu sunt aia gravidă cu cineva care m-a înșelat și m-a lăsat. Și tot mă duc lângă ei. Râde și mă ia de braț până jos. Și te rog să nu te mai holbezi la Jacob! Îmi țipă în ureche înainte să ajungem la Mike.
— Mike! Strig și îl iau în brațe. Ai fost uimitor! Nu m-am îndoit nicio clipă de tine. Știam că o să câștigi! Îi zâmbesc și îl sărut.
— Mulțumesc, Luciana. M-am gândit doar la tine cât eram pe motocicletă. Am câștigat! Țipă și mă ridică în brațe apoi ne învârtim de câteva ori. Trebuie să fug acum. Am câteva acte de semnat. Luna viitoare plecăm în Madrid!
— Ce? Madrid? Nu mi-ai spus nimic de asta ..
— Nu mă gândeam că o să câștig. Contractul este pentru un antrenor din Spania. Am vrut să îți spun, dar au fost atâtea pe capul nostru..
— Deci ... pleci? Luna viitoare? Întreb tristă.
— Plecăm, Luci. Vii cu mine. Mergem împreună.
— Mike ... nu, nu știu ce să spun. M-ai luat pe nepregătite cu această veste.
— Doar bucură-te de fiecare clipă. Meriți o viață mai bună și cu mine o poți avea, ok? Gândește-te. Eu trebuie să plec acum. Mulțumesc că ați venit să mă vedeți, fetelor. Îmi zâmbește atât mie, cât și Rosei și se face nevăzut printe oamenii adunați la linia de start.
— Rosa, ai auzit ce am auzit și eu, nu? Vrea să mergem în Madrid! Nu pot să fac asta, dar nici nu vreau să-l supăr. O, Doamne!
— Haide să comandăm un taxi și mergem acasă. Bine? Vorbim despre asta când ajungem pentru a te mai liniști.
O iau de mână și mergem împreună până la aleea care dădea în strada principală pentru a scăpa de aglomerație. Rosa se ocupa de taxi, iar eu mă așezase pe iarbă. Mi-am închis ochii și mi-am lăsat capul pe spate. Voiam doar o viață liniștită. Poate Mike era soluția de a scăpa de aici. Dar Rosa .. nu o pot lăsa singură.
— Luciana! Îmi aud deodată numele și tresar speriată. Îmi deschid ochii și o privesc pe Rosa, dar ea încă nu rezolvase problema pe telefon. Mi-am întors capul și pe partea cealaltă a străzii era Jacob.
Am încremenit din nou. Toate lucurile întâmplate în această seară parcă voiau să mă distrugă cu totul. Îmi arunc ochii iar spre Rosalia și așteptam să îmi spună ce să fac, dar nu a schițat nimic. Mi-a lăsat mie această decizie oribilă. Și ce puteam face? Sigur, puteam să-l ignor și să plec cu Rosalia, dar ... nu. M-am ridicat de pe iarbă și am traversat pentru a ajunge la el.
— Ce faci aici? Îl întreb nervoasă. Deși numai aveam nicio treabă cu el, mă deranja să-l văd iar.
— Credeam că o să te bucuri, Luci. Zâmbește și îmi apucă mână.
— Cred că ești doar de-a dreptul nebun. Îmi dai speranțe, apoi nu mai vrei și în cele din urmă, pleci. Ca un laș.
— Eu m-am jucat cu tine? Tocmai eu? Dar tu, domnișoară? Ce părerea ai despre tine? M-ai lăsat să alerg după tine atâta timp. Îmi blestem ziua în care am acceptat să ai grijă de mine.
— Nu cred că este momentul să faci o dramă, Jacob. Ai ales să pleci fără vreo explicație. Asumă-ți toate astea. Fii și tu matur o dată în viață!
— Mi-am asumat totul. Am vrut să văd dacă pot avea încredere în tine, dar se pare că tu ai ales să te cuplezi cu Mike. Aș fi vrut eu să fiu cel pe care l-ai sărutat la terminarea cursei! La dracu, Luci! Țipă și mă trage mai aproape de el. Poate am fost un idiot că am plecat, dar mi-ai lipsit atât de mult. Aș vrea să te sărut, dar îl respect pe Mike prea mult. El nu are nicio vină în toată mascarada asta, a noastră.
— Jacob, cred că ești obosit și ar trebui să mergi acasă. Mike chiar e un om bun față de tine sau Nicolas. Ne este bine împreună, iar eu nu mă voi mai întoarce în tot acest haos creat de tine. Mergi să vezi cum se simte Nicola, mai bine. Ea are mai multă nevoie de tine decât mine.
Îl privesc pentru ultima dată apoi mă întorc la verișoara mea care mă aștepta în taxi. Urc și eu apoi pornim spre casă. Un cumulat de sentimente pusese stăpânire pe mine. Îmi simțeam capul greu pe umeri și ochii îmi erau inundați în lacrimi.
Am ajutat-o pe Rosa să urce până la apartament apoi ne-am așezat pe canapea. Eram atât de pierdută.
— Luci, mai simți ceva pentru Jacob? Mă întreabă după un moment lung de liniște.
— Nu. Îi răspund ferm. Nici nu cred că a fost dragoste între noi, doar sex.
— Te consumi prea mult din cauza lui. Nu cred că a fost doar sex. Nu încerca să te minți singură.
— E o situație atât de complicată. Dacă nu era copilul ăla .. of, Rosa. Vorbesc numai prostii.
— Uneori un copil poate fi o bucurie sau un blestem. Uită-te la mine. Eu sunt foarte bucuroasă, dar Nicolas ... Și Jacob este la fel de constâns.
— Mă simțeam atât de vinovată de fiecare dată când ne vedeam. Deși nu o plac pe Nicola mi se pare nedrept față de ea.
— Nicola și-a ales soarta cu mâna ei. Nu aș plânge pentru ea. Și Jacob este vinovat, da, dar ea este peste puterile mele de a înțelege. A vrut să-l lege de ea pentru totdeauna și s-a ales doar cu singurătate și un copil ce urmează să vină.
— Chiar nu știu ce să fac. Înainte de a pleca la Londra mi-a spus să merg cu el, dar nici măcar nu am luat asta în considerare.
— Și Mike?
— Cred că voi pleca cu el la Madrid. Ar fi singura soluție. Apoi poți venii și tu cu mătușa. Ne stabilim acolo. Nu e Paris, dar tot este frumos.
— Ar trebui să ai o ultimă discuție cu Jacob totuși. Ca să lămuriți totul înainte să pleci. El face parte din echipa de management. Mike a semnat contractul cu tatăl lui. O să fie mai mereu prezent și el în Madrid.
— Stai, ce? Familia lui Jacob i-a oferit șansa asta lui Mike? Nu am știut...
— Vorbește cu Jacob, Luciana. Este mai bine.
