Comisul voiajor

Capitolul 3

***

Am rămas in camera, și am continuat sa o privesc, sa încerc sa ii citesc sufletul, dar înăuntrul ei era o tornada de sentimente și trăiri, un adevărat masacru al speranțe, o inima care se golea cu o viteza alarmanta de tot ce însemna credință și iubire!
Am pășit in lumina care o înconjura și am privit-o in ochi! Nu ma putea vedea, doar trecerea din viața le deschide oamenilor cu adevărat ochii!
Iar ochii ei, de un albastru ca marea la apus, erau goi, atât de goi încât păreau un abis întunecat care te va înghiți in momentul in care îl privești mai mult timp!
Acest abis m-a făcut și mai curios, pentru ca de cele mai multe ori oamenii își hrănesc suferința cu ura ori sentimente întunecate!
Dar ea nu era așa, era ca un adânc care te seaca de orice trăire, un ocean de necunoscut, o cometa cu o direcție necunoscuta!
Atât de albaștrii, atât de adânci, atât de mult necunoscut într-un abis atât de frumos si amplu!
Privirea ei m-a captivat pentru câteva secunde, lucru care nu mi se întâmplase niciodată pana atunci!
M-am tras imediat înapoi, as fi putut sa fiu legat de ea printr-un sentiment si acest lucru îmi era interzis! Am plecat, dar in drumul ei, i-am fost alături, am observat de câte ori am putut acel abis care m-a păstrat mereu curios in ceea ce o privește!

***

Cineva a venit și a imbracat-o, apoi a fost luată și dusa in portbagajul unei mașini!
Nu se putea mișcă, nu putea respira bine in acel spațiu închis și spera ca măcar va muri, ce alinare pentru toată suferința ei ar fi sa moara asfixianta!
Dar părea ca sfârșitul se îndepărtează de ea tot mai mult, in timp ce o mare suferința se apropie ca o avalanșa ce avea sa ii distrugă orice simțământ!
A ajuns in cele din urma pe un iaht, un loc plin de lux și pustiu, ca o licărire de lumina pe un ocean întunecat!
Luxul și strălucirea din jur erau atât de mult in contradicție cu întunericul pe care îl simțea ea acolo, și părea ca negura nopți este infinit de luminoasa pe lângă bezna din inimile celor care o aduseseră acolo!
A fost abandonată pe un pat, moale, catifelat, scump...dar ea stătea ca pe cuie, o ardea tot trupul, ar fi vrut sa plângă, sa se elibereze, dar lacrimile păreau sa se ascundă de ochii ei!
A auzit o usa și a știut ca cineva intrase in camera, pașii au ajuns pana lângă patul ei și a putut sa vadă bărbatul cu ochii negrii care o privea si acum așa cum o privire cu ceva timp in urma!
Au trecut astfel câteva momente, lungi cât o eternitate, după care, bărbatul cu ochi negrii a început sa vorbească intr-o limba ce părea asiatica cu un alt bărbat, moment in care inima ei s-a oprit pentru o clipa!
Vocea care ii răspundea lui era chiar vocea soțului ei, si nu, nu se înșela, ar fi recunoscut aceasta vocea dintr-o mie, era vocea care ii dăduse speranța, care o făcuse sa iubească, care ii oferise o siguranța pe care nu o avusese in toată viața ei!
Dar cum? De ce? Și prin ce acțiuni monstruoase colaborau cei doi?
Fusese el doar o momeala pentru fetele care ea? Asta era menirea lui? Sa le ademenească și apoi sa le vândă ca pe câini?
Totul fusese doar un miraj? Toate promisiunile, trandafirii, mesele frumos pregătite, plimbările in parc, cadourile, erau ele doar lanțuri care se strângeau nevăzute in jurul ei, pana in momentul in care avea sa fie prinsă și fără de scăpare?
Aceasta certitudine ii inunda sufletul. Era extrem de sigura ca e vocea lui, și ar fi vrut sa se zbată, sa tipe, sa ii lovească pe amândoi, dar tot ceea ce putea sa facă era sa gândească, trupul nu asculta îndemnurile ei!
Cei doi vorbeau și râdeau zgomotos, ca și cum ea nu ar fi fost acolo! Probabil vorbeau despre cât de bine se pricep ei sa facă asta și cât de inocente sunt fetele ca ea, sau cel puțin despre asta credea ea ca vorbeau!
După câteva minute de Conversație, usa s-a deschis și unul dintre ei a plecat din încăpere!
Luminile s-au oprit instantaneu și pentru ea au urmat cele mai groaznice momente din viața, clipe care i-au ucis speranța și încrederea in oameni pentru totdeauna!

***

A auzit clar cum cineva se dezbracă, putea sa își imagineze ce lucruri groaznice aveau sa i se întâmple!
A simțit mâini reci care încet sa o mângâie pe tot trupul, o răcoare care i-a înghețat orice simțire!
Mâinile au început sa o dezbrace, sa o atingă in zonele intime, sa o facă sa își piardă demnitatea!
Monstrul din întuneric a început sa o sărute, ca și cum ea ar fi dorit asta, și a putut sa vadă in lumina opacă ce pătrundea de afara, acei ochi negru care o priveau doritori acum, ca un animal de prada ce își savurează captura încă vie!
Săruturile au continuat pentru ceva vreme, ca de gheata pe pielea ei, ca un spin ce ii pătrundea din ce in ce mai adânc in inima!
A urmat violul, forțat si dureros, sfâșietorul inimii ei! A simțit totul, fiecare moment, fiecare șoaptă de la ureche, toate mângâierile care i-au sfâșiat întreaga ființa!
Suferința a durat mult, si s-a repetat curând după aceea, vreme de mai multe zile! Era mereu sedata, mereu nemișcată, nu putea sa plângă!
Acela a fost si momentul in care lacrimile au încetat sa ii mai fie alături, din acel moment a pornit singura la drum, pe o cărare care părea ca nu duce nicăieri!
Zi si noapte, noapte si zi, monstrul din întuneric a profitat de ea, fără sa conteze cât de multă suferința ii aducea ei!
După ce a părut ca s-a plictisit, au urmat membrii echipajului sau, 10 bărbați, care au supus-o unor chinuri groaznice, au umilit-o, au violat-o in grup, au zdrobit si mai mult sufletul ei bolnav si pe moarte!
Nu avea clipe de odihna, mereu se ivea un doritor, au venit si 2 femei care au legat-o si au făcut cu ea lucruri inimaginabile pentru un om normal!
Beți, drogați,țipând si râzând isi permiteau sa facă ce vor cu trupul ei, ca si cum trupul ei nu valora nimic pentru astfel de oameni!
Sa fii om e o alegere, nu un lucru cu care te naști, iar umanitatea prefera sa ascundă astfel de momente, petrecute in lucruri private, intr-o lume in care banii nu înseamnă nimic de multe ori, un univers ascuns celor simpli, o lume in care chiar cei modești sunt distruși si foloseti ca obiecte de unica folosință!
Atâta durere, atâta suferința, atât de multe întrebări,si totul pentru ca a ales sa iubească!

***

De atunci, ea nu a mai iubit, de fapt nu a mai simțit nimic, doar o indiferenta fata de tot ce o înconjura si pentru tot ceea ce i se întâmpla! Ar fi vrut sa moara, s-a rugat sa fie așa, sa sfârșească pe fundul marii, hrana pentru vietățile marine, căci poate așa sufletul ei avea sa își găsească odihna!
S-a întrebat cu ce a greșit, ce a făcut rău ca sa fie pedepsita astfel! Dar singura ei greșeala a fost acel sentiment...blestemata dragoste ce a crezut ca va dura pentru totdeauna
Acum era pustiită de orice simțire, de orice trăire, de orice sentiment!
Un trup gol, o carcasa pentru sufletul in lanțuri, o inima care nu avea sa mai iubească niciodată pe cineva!
După zilele de agonie, iahtul a ancorat, oamenii au plecat iar povestea ei a continuat in locuri si moduri greu de descris!

-Va urma-
                              Povestea ei continua