Comisul voiajor

Capitolul 2

Era o zi de vara! Soarele strălucea, păsările din parc zburau vesele și fără grija, și priveau trecător cei doi îndrăgostiți care treceau pe sub copaci in drumul lor spre limuzina care ii aștepta!
Ea era așa de fericita, el tăcut, privea mereu in spate, parca urmărit de ceva!
- Trebuie sa mergem pana undeva, i-a zis
- Sigur iubitule, mergem oriunde dorești!
El i-a zâmbit și au urcat in mașina superba și extravaganta!
Se gândea și acum cu cata ușurintă a spus: "mergem oriunde...", atât de naiva, atât de încrezătoare in oameni!
Ușile s-au închis, șoferul a pornit, el a turnat Șampanie in pahare de cristal, si au băut zâmbind si sărbătorind un nou început!
Doar ca după câteva minute totul a început sa se clatine, limuzina mergea parca cu viteza luminii!
Ea a început sa transpire, sa nu își mai poată tine ochii închiși, si pentru prima data de când îl cunoștea pe el, a simțit o teama profunda pentru cele ce aveau sa urmeze!
Nu putea sa vorbească si cu ultimele puteri l-a luat de mâna , pentru a-l face atent, dar spre disperarea ei, el i-a lăsat mâna sa cada, si odată cu aceasta cădere a început si sufletul sa i se destrame!
                                        ***

S-a trezit goală pe un pat ca de spital, cu mâinile si picioarele legate, si cu gura acoperită!
Deasupara ei strălucea o lumina puternica care parca o ardea, și frica a făcut-o sa înghețe pe loc!
S-a zbătut cât a putut dar legăturile nu cedau, se simțea trădată, și nu intelegea unde era soțul ei, cum de a ajuns acolo, de ce era goala si legată ca un animal!
Lacrimile au început sa ii curgă pe obraji, și a înțeles ca ceva groaznic urma sa se întâmple! Dar unde era el? Zăcea întins pe o masa ca și ea ? Era mort? Fuseseră răpiți?
Lacrimi și întrebări, la asta se reducea acum toată existența ei! Atât de multe neclarități și atâta durere, ce mult pot sa rănească oamenii!
A auzit cum un zăvor s-a deschis și cum in camera au intrat oameni, nu putea ridica capul, dar putea vedea ca in întuneric se aud șoapte și voci, in limbi necunoscute ei!
A început sa se zbată cu putere, sa tragă de curelele care o legau, dar toate eforturile erau in zadar! Nu putea decât sa plângă și sa se întrebe ce urmează sa se întâmple!
Lângă ea a venit un bărbat cu o masca chirurgicală pe fata! In mâna ținea o seringa cu un ac lung și subțire, motiv de panica care a făcut-o pe ea sa se zbată și mai tare ca pana atunci! Dar acul a intrat intr-o vena, și un lichid transparent i s-a scurs in corp!
După câteva secunde nu se mai putea mișca, părea ca toți muschii i-au amortit, își putea misca doar ochii, albaștrii și îngroziți de tot ceea ce se întâmpla!
Din întuneric a ieșit un bărbat îmbrăcat într-un costum negru de mătase, părea un obiect vestimentar foarte scump și trăda apartenența la o calda socială înaltă! Ținea in mâini o clepsidra mică cu nisip ce părea din aur!
- Stimați invitați, a început cu voce gravă! Aveți aici ultimul și cel mai valoros exponat al serii! Tânăra de 22 de ani, virgina, fără dependente, gata sa va satisfacă orice plăcere! Prețul pornește de la 150 de mii de dolari! Voi lasă clepsidra sa curgă, timp in care va puteți analiza potențiala achiziție!
Ea era îngrozită de cale auzite! "Exponat"? "150 de mii de dolari"? "Sa satisfacă orice plăcere "?
Suna ca un anunț pentru un cal, sau un animal oarecare, o ființa ce avea ca unic tel sa își satisfacă stăpânul si care nu se gândește niciodată la libertatea ei!
Clepsidra a început sa curgă si in jurul mesei s-au adunat cam 15 oameni, bărbați si femei in egala măsura, îmbrăcați in costume negre si purtând pe fete măști mortuare cu diverse chipuri! Un tablou dezolant al decăderii umanității, oameni care tratează alți oameni ca pe simple animale, ca pe bucati de carne vie gata de zdrobit!
Au început sa se învârtă in jurul ei, sa o atingă, sa o mângâie, in timp ce ea nu se putea mișcă, nici măcar nu putea sa plângă!

***

Am rămas in întuneric si am privit scena! Nu simteam nimic, nu puteam sa simt nimic si nici măcar nu era locul meu acolo, tânăra de pe masa sau oricare dintre cei din camera nu aveau sa moara, cel puțin nu acum! Ce m-a adus acolo a fost curiozitatea, un mare defect al meu pot zice!
In ziua in care ea l-a întâlnit pe el, eu eram la o alta masa, lângă un bătrân care avea sa facă infarct imediat ce își va fi terminat cafeaua! In timp ce așteptam, am privit prima lor interacțiune si am citit întunericul din sufletul lui! Dar nu era nimic neobisnuit, oamenii sunt atât de rai de multe ori, te obișnuiești sa ii vezi simțind astfel! Dar ce m-a menținut curios a fost parfumul din sufletul ei, un miros pe care doar cei ca mine îl pot simți, ceva aparte, ca o mireasma pe care sufletele speciale o lasă in urma! Parfumul ei m-a dus cu gândul la începuturile mele, despre care poate o sa vorbesc cândva, și astfel am adăugat sufletului pe lista mea, am acest drept ca și Comis Voiajor! Îmi pot alege special suflete pe care sa le conduc la Poarta!
De atunci, am tot trecut prin viața ei, ca sa observ, împins de curiozitate!
Și da, poate cineva o sa creadă ca sunt o creatura josnica și infamă , un las care nu vrea sa se implice, dar nu este deloc așa!
Nu am acționat niciodată pentru niciun suflet din simplul motiv ca nu asta este menirea mea!
Eu am sarcini și instrucțiuni clare, iar nerespectarea lor ma poate duce la pieire!
Așa ca am privit cu acei oameni analizează un alt om, si nu poți sa nu te intrebi cât de josnice sunt unele suflete, cât întuneric poate sa fie in unii oameni!
Părinți, copii, soți sau soții, se învârteau in jurul mesei si o priveau pe acea fata ca pe un simplu obiect ori ca pe un fel de mancare puțin mai aparte!

                                         ***

Timpul din clepsidra a durat 10 minute, dar pentru ea părea o vesnicie, o eternitate de chinuri aduse de mâinile care o strângeau, o pipăiau, o piscau, de ochii care o priveau de după măști, a existat un bărbat care a privit-o in ochi pe tot parcursul timpului, iar ea nu a putut sa ii închidă, doar sa încerce sa privească in alta direcție, dar ochii negri ai necunoscutului o urmăreau întotdeauna...
La finalul timpului toți s-au retras in întuneric și bărbatul care făcea anunțurile a revenit lângă ea!
- Pornim licitația așa cum am spus, de la 150 de mii! Oferă cineva mai mult ?
O lumina verde s-a aprins
- 200 de mii din colțul verde! O data...
O alta lumina, aurie acum...
-250 de mii...
O a treia, roșie s-a aprins de doua ori!
-350 de mii, o data, de doua ori...
Lumina verde a revenit de trei ori
-500 de mii, o data, de doua ori...
-Un milion de dolari, ofer un milion!
Vocea era pătrunzătoare ca un vânt rece, și venea din colțul cu lumina aurie!
-Va rog sa respectați regulile, s-a auzit glasul bărbatului cu prezentările, fără cuvinte, doar lumini...un milion, o data, de doua ori, de trei ori! Adjudecat colțului auriu! Banii vor fi virați chiar acum in conturile noastre!Va rog sa ma urmați , licitația de astăzi a luat sfârșit!
Zăvorul s-a auzit, și toți cei din camera au plecat tăcuți!
Ea era tot imobila, cu aceiași privire îngrozită și nu știa ce se va întâmpla! Era clar ca fusese vândută ca la piață, ca un animal nefolositor și știa ca lucruri și mai rele aveau sa se întâmple de acum încolo!
Sufletul ii era spart in mii de bucati, se prăbușise de la toată teama pe care o simțea acum!
Și nu era nimeni care sa o ajute, absolut nimeni !