2| Trapped

4.6K 358 3
                                    

2.

~Amelia~

El a venit si mai aproape de mine si nu am facut nimic; doar am stat acolo, paralizata. Am putut auzi voci in capul meu spunandu-mi sa fug si sa nu privesc inapoi, dar nu m-am putut misca. Eram fascinata, pierduta in frumusetea ochilor verzi si intunecati ai barbatului care este in fata mea, incat nu am realizat cat de aproape era de fapt, pana cand nu i-am auzit respiratia grea. E un criminal vocea mea interioara a strigat in capul meu si atunci m-a lovit.

"Uite ce avem aici." a spus, cu amuzament privind in jos la mine apoi am rupt contactul vizual cu el. 

Asta a fost cand a inceput sa imi fie teama din nou. Sunt in fata unui criminal si faptul ca sunt o fata, si chiar mai rau, singura, nu ajuta deloc.  Am inghitit in sec si m-am uitat la picioarele mele.

"Ce ai vazut?" a strigat brusc, si am tresarit facand cativa pasi inapoi. Nu conteaza ca are niste ochii frumosi, acest barbat e un criminal. Am inceput sa tremur de frica si eram pe cale sa incep sa plang. Nu, nu plange.

"N-nimic." i-am spus, vocea mea fiind o soapta, dar sunt sigura ca m-a auzit. El mi-a analizat fata indeaprope, ochii sai facand gauri in capul meu, dar nu am indraznit sa-l privesc.

"Mincinoaso." a spus si a inceput sa vina si mai aproape de mine.

Asta a fost momentul cand picioarele mele in cele din urma m-au ascultat si am fugit. Am inceput sa alerg cat de repede am putut fara sa imi pese de picioare, si am sperat sa nu ma fi urmarit. Dar am fost dezamagita cand am auzit pantofii altcuiva facand ecou de la distanta. Mai repede Amelia! 

M-am uitat in sapte ,inca alergand, sa vad daca el este aproape. Era, si parea intr-adevar suparat. Cand am intors capul inapoi eram fata in fata cu un zid de caramida si m-am oprit la timp. La naiba!

M-am uitat in jur sa vad daca as putea scapa pe undeva, dar am fost prinsa. M-am intors, presandu-mi corpul de perete inchizand ochii si lasand lacrimile sa imi cada pe fata. Asta este ca un cosmar. Nu am indraznit sa imi deschid ochii; nu am vrut sa-i vad fata din nou. Daca vrea sa ma omoare, cum a facut cu acel biet barbat, stiu ca nu pot face nimic sa-l opresc. De ce eu? 

Dupa o vreme am simtit respiratia lui fierbinte pe fata mea.

"Deschide ochii." a cerut. Tonul vocii sala m-a facut sa clipesc, dar nu am deschis ochii.

"Am spus deschide-i, la naiba." a strigat in fata mea. Am facut cum a spus imediat, prea speraita sa rezista mai mult. El a ranjit satisfacut.

"T-te rog, nu o sa spun n-nimanui." i-am spus, vocea mea tremurand. Parea amuzand de frica mea si incepu sa rada. Si-a pus mainile deasupra capului mei pe peretele de caramida, aducandu-si fata mai aproape de a mea. Te rog.

"Cum voi stii asta?" a intrebat. Nu am putut opri lacrimile care cadeau din ochii mei in timp ce m-am gandit la lucrurile pe care mi le putea face.

"Te rog, da-mi d-drumul." l-am rugat. Vocea mea spargandu-se la sfarsit. 

A inspirat adanc, aducandu-si buzele aproape de urechea mea, facandu-ma sa imi indepartez fata de a lui.

"Nu prea cred, iubire." a spus cu o voce joasa, facandu-ma sa tremur; nu intr-un mod bun. 

De ce imi face asta? 

Trebuie sa fac ceva. Nu pot sa-l las sa ma ia. Nu voi fi o tina usoara. 

Mi-am pus mainile mici pe pieptul lui si l-am impins cu tota puterea mea. Si-a pierdut echilibrul, facand cativa pasi inapoi. Am luat asta ca o sansa sa scap, dar atunci cand am fost pe cale sa fug , mi-a prins incheietura cu mana lui mare si m-a oprit. A chicotit,uitandu-se la pamant in timp ce ma tinea pe loc.

"Nu juca aceste jocuri cu mine." a spus strangandu-ma mai tare, facandu-ma sa scancesc de durere. Am putut simti cum vanataile formandu-se pe incheietura mea. El este intr-adevar crud.

"Te implor,da-mi drumul." am spus plangand. Nici macar nu stiu daca va face ceea ce i-am spus. Sper doar sa arate mila.

"Ma tem ca nu pot face asta, iubire." a spus, aducandu-mi corpul mai aproape de al lui.

Am pus repede mainile pe umerii lui, oprind piepturile noastre din a se atinge. S-a uitat la mine pentru cateva minute, si am inceput sa ma simt inconfortabil. Nu pot suporta ochii sai intunecati sa se uite la mine asa.

"Omoara-ma deja." am strigat, facandu-l sa isi ridice o sprancean surprins. Nu am mai putut suporta asta. Daca vrea sa ma omoare, atunci sa o faca rapid. Nu trebuie sa ma tortureze.

"Nu vreau sa te omor." a spus incepand sa mearga in jurul meu, observandu-ma din cap pana in picioare.

"Ce vrei de la mine, atunci?" am intrebat cu o incruntatura pe fata.

"Sa vedem....ce zici de..."

S-a oprit pentru un timp, aducandu-si fata intre degetul aratatori si degetul mare, gandindu-se tare.

"Tu."  in final a spus.

De indata ce cuvintele au parasit buzele sale, un suspin a iesit printre ale mele, ochii mei facndu-se mari. "Ce?" am intrebat, simtindu-ma speriata si prinsa. Trebuie sa plec acum!

"M-ai auzit, iubire." a spus cu o voce ragusita, coltul buzelor ridicandu-se. Am fost pe cale sa fug, dar m-a oprit din nou prinzandu-ma de talie, aducandu-ma mai aproape de el ca sa nu ma pot misca.

"De ce faci asta?" am intrebat, ochii mei facandu-se sticlosi din nou.

"Trebuie sa termin nistre afaceri si pana atunci, trebuie sa fiu sigur ca nimeni nu stie ca sunt aici, asa ca tu vei veni cu mine."

"Nu voi spune, p-promit." am incercat sa ma eliberez din stransoarea lui ferma.

"Tsk, tsk, tsk...Nu fi o fata rea acum." a spus clatinand din cap, acel ranjet diavolesc neparasindu-i fata.

"Da-mi drumul!" am inceput sa ma misc incontrolabil, lovindu-l cu picioarele.

"Ma calci pe nervi acum, iubire." a spus luand un cutit mic din buzunar, facandu-ma sa fac ochii mari. Eram speriata si am vrut sa ma ghemuiesc intr-o minge si sa plang.

"Vad ca te-ai oprit acum. Poate trebuia sa fac asta inainte."

Eram acolo stand inghetata. Nu exista nici o cale de scapare. Are de gand sa ma rapeasca si sa faca cine stie ce cu mine.

Am vazut cum a luat un material alb din spatele blugilor, si inainte sa pot reactiona, era pe fata mea. Am tipat si am incercat sa il dau de pe fata mea, dar el era prea puternic. In cateva secunde am inceput sa ma simt ametita si picioarele nu au mai putut sa ma tina. Am inchis incet ploapele cazand in bratele lui. Am lesinat.








Captive » h.s. (Traducere)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum