Captive » h.s. (Traducere)

15| Monster

15.

~Amelia~

Stateam pe podea, jucandu-ma cu degetele si fredonand o melodie in liniste, ca Harry sa nu ma poata auzi. Nu l-am vazut toata ziua ieri. Nu ca imi pasa. Speram ca toate astea sa se termine curand.

Tocmai atunci usa s-a deschis si Harry a intrat in camera. Nu m-am uitat in sus la el, asta pana cand mi-a pus mancarea pe podea. Mi-am ridicat capul si m-am uitat la el, cu gura intredeschisa si ochii mariti. Eram socata.

Fata lui arata ingrozitor. Avea o vanataie mare pe nas, taieturi pe obraz si buza foarte umflata. Arata de parca s-a batut cu cineva, si sunt sigura ca facut-o...dar cu cine? Fara sa vreau, am intins bratul, asezandu-mi mana pe fata lui, atingand cu varful degetelor mici taieturi.  Chiar nu stiam ce faceam pana cand Harry a tresarit de durere si s-a ridicat. Am facut acelasi lucru, simtindu-ma jenata. De ce am facut asta?

"Nu ma atinge." Harry a spus cu un ton aspru, privindu-ma in ochii cu cei verzi si reci ai sai. Era o persoana complet diferita din nou. Ieri, parea sa-i pese , si azi e distant. Ce e in neregula cu el?

"Scuze." am soptit in timp ce camera  fost acaparata in completa liniste. A trebuit sa intreb. "Ce s-a intamplat?" l-am intrebat, ridicand din spranceana in timp ce el si-a mijit ochii la mine.

"Ce vrei sa spui?" a intrebat.

"Fata ta...t-te-ai batut cu cineva?" l-am intrebat, simtindu-ma brusc agitata.

"Nu e treaba ta." a spus, introcandu-se cu spatele spre mine, trecandu-si degetele prin par.

"Am intrebat doar, bine? Nu trebuie sa fii asa!" i-am spus, ridicand vocea. Nici macar nu ar fi trebuit sa-l intreb. Trebuia sa-l urasc.

"Si de ce ai intrebat? Iti pasa de mine, domnisoara Collins?" a spus, introcandu-se din nou, fiind cu fata spre mine.

Ce? Bineinteles ca nu imi pasa de el.

Esti sigura? vocea mea interioara a spus.

Stai, mi-a spus numele de familie? Ce? De unde stie asta?

"Nu...De fapt, sunt foarte dezamagita, pentru ca sunt de parere ca persoan care ti-a facut asta, nu a facut o treaba buna." am spus, un ranjet isi croi drumul pe fata mea in timp ce el s-a infuriat. Dar am continuat. "Meriti asta si chiar mai rau." am spus, regretand imediat dupa ce l-am auzit chicotind usor. Si-a umezit buzele si apoi a aratat cu degetul spre mine.

"Ai grija cum vorbesti. Sau altfel..." a spus lasand cuvintele neterminate.

"Sau altfel ce? Nu ti-a mai ramas nimic sa-mi faci. Mai ranit si m-ai luat de langa familia mea. Esti un monstru si te urasc, Harry." am tipat la el. Eram inca odata nervoasa si nu ma puteam controla.

"Taci!" a strigat.

"Nu-mi spune sa tac. Nu o voi face. Te urasc!" am tipat inapoi, ridicand mana in aer gata sa-l pleznesc. Eram atat de aproape sa fac asta, dar m-a vazut si mi-a apucat incheietura, oprindu-ma la timp. A strans din mana in timp ce am inceput sa-l imping si sa-l lovesc in piept cu mana libera, dar asta nu l-a afectat prea mult. Mi-a luat ambele maini in cea mare a sa, tragandu-ma mai aproape.

"Nu mai face asta." a spus printre dintii inclestati, sunand destul de inficosator.

"De asta mama ta nu te vrea. Nici eu nu te-as vrea. Cine ar vrea ca un monstru sa fie copilul lor?" am spus.

Nu, nu ai facut-o, vocea mea interioara a spus, simtindu-se ingrozita.

Oh,Doamne, am spus asta? nu trebuia sa spun asta.