Captive » h.s. (Traducere)

5| Escape

5.

~Amelia~

"Stai aici." Harry a spus aratand spre scaun. 

Eram in bucatarie in acest moment si in timp ce am venit aici, am avut ocazia sa vad casa. Nu era asa de mare cum ma asteptam. Era mica. Are o camera de zi mica, o baie, o bucatarie si camera in care stau. M-am asezat si Harry mi-a pus o farfurie cu pizza rece in fata. 

E serios? Chiar are de gand sa imi dea asta? Nu o mananc. 

El s-a asezat pe scaunul care era in fata mea. M-am uitat la pizza rece, apoi la el , ridicat din spranceana.

"Ce mai astepti. Mananca." a spus, acel ranjet aparand pe fata din nou.

"Nu o sa mananc asta." am spus, impingand farfuria intr-o parte.

"De ce nu?" a intrebat.

"Este dezgustatoare." am spus. 

Devine nervos, stiu asta. A lovit cu mana de masa, aceasta clatinandu-se putin si am tresarit."Stii doar ca te-as putea lasa acolo sa mori de foame. Ar trebui sa fi recunascoatare; esti considerata o norocoasa." a spus ridicand tonul.

"Mananca acum." a spus, asezand farfuria in fata mea din nou. 

Nu am spus nimic. Doar am inceput sa mananc in tacere fara sa ma uit la el, dar am putut sa ii simt privirea arzatoare pe mine.

"Pot folosi baia?" l--am intrebat dupa ce am terminat. M-a privit apoi s-a ridicat si mi-a facut semn sa-l urmez.

"Fii rapida." a spus si a deschis usa. 

Am intrat in interior inchizand usa in urma mea. Am mers spre chiuveta si am inceput sa ma spal pe maini, atunci am vazut ceva in timp ce ma uitam in oglinda din fata mea. Chiar in spatele meu era o fereasta. Era destul de mare si nu prea sus. Era calea perfecta de scapare, dar nu pot acum pentru ca nu am timp. Harry ma asteapta afara. 

Maine....Da, o sa fac asta maine. 

Am iesit afara, simtindu-ma un pic fericita pentru ca am gasit in sfarsit o cale de scapare de aici. Sper doar sa functioneze. S-a uitat la mine, mijind ochii , dar am evitat privirea lui si m-am uitat in alta parte.

"Noapte buna iubire, vise placute." Harry a spus, vocea lui fiind plina de sarcasm atunci cand am intrat in camera. 

Nu m-am obosit sa raspund. In schimb, am mers si m-am asezat pe pat. Dupa ce am auzit usa inchizanduse m-am relaxat un pic si m-am uitat la tavan. Nu am putut sa dorm. Era frig si nu aveam nimic cu care sa ma invelesc. Erau multe lucruri care imi bantuiau mintea. Dupa aproximativ o ora, in cele din urma, am adormit.

* * *

Eram intr-o camera goala, nu puteam sa vad nimic din cauza intunericului. Am inceput sa ma misc prin jur si sa strig ca o nebuna. 

"E cineva aici? Ajutati-ma!" am strigat cu toata forta, dar nu s-a auzit nici un raspuns.

"Te rog." am spus din nou. 

Apoi, brusc o figura a aparut. Nu am putut sa-i vedea fata, dar odata ce i-am auzit vocea am inteles cine era.

"Amelia draga. Tu esti?" am auzit vocea dulce a mamei si lacrimi au inceput sa se formeze in ochii mei.

"Mama?" am intrebat si am incercat sa fug spre ea, dar ceva, sau ar trebui sa zic cineva, m-a oprit.

"Nu pleci nicaieri iubire." a spus pe un ton aspru si mi-a prins talie, tragandu-ma spre el. M-a intors, ca sa pot sa fiu cu fata la el. Am vazut ochii sai verzi si intunecati care erau umpluti cu ura si manie. Era Harry.