Secretul Melissei

Samy, ma sperii!

" Asta da casa uriasa! Isi spuse Mellisa in timp ce urca scarile.
- Hey, Melissa! Sunt aici!
Fir-ar! Era vocea lui Samy. Melissa se intoarse ca sa-l salute pe Samy, cand...

                           ***

- Umm.... ah! Capul meu!
- Oh slava cerului ca esti teafara!
- Samy! Ce s-a intamplat??
- Ai cazut serios pe scari si... cred ca te-ai lovit la cap! Stai linistita, totul e ok, nimic grav! Dar totusi, de ce ai cazut cand te-am strigat? Eu vroiam doar sa intram impreuna. Stii, am avut meci cu baietii si am intarziat. Nu te-ai suparat, nu?
" Ah, super! Am cazut cand Samy m-a strigat! Nici macar nu vreau sa ma gandesc la ce crede el acum despre mine!"
- Hey!!
- Umh! Scuze, ce spuneai?
- De ce raspunzi cu intarziere? Te doare capul?
- Daaa! Adica... nu!
- Atunci ce ai patit?
- Ma gandeam la tema proiectului!
"CE PROSTII MAI SCOTI, MELISSA!!! STOP IT!"
- Aaa da! Proiectul... am uitat complet de el! Nu am nicio idee!
" De parca eu am!"
- Te-ai gandit la ceva?
- Nu! Ba da!
- Genial! Spune-mi!
- Aaamm... da... o secunda, sa-mi adun ideile!
" Ce proasta esti! Nu ai nicio idee de fapt! Repede! Nascoceste ceva! Orice!!! ORICEEE!"
- Ma gandeam sa desenam proiectul! Va fi mai interesant! Nu crezi??
- Wow! Ai imaginatie, nu gluma! Pai, sa ne apucam de desenat, nu?
- Am... da! Cum zici tu!
- Ma duc sa aduc tot ce ne trebuie! Ma intorc imediat!
Melissa nu fu in stare sa raspunda. Era pe cale sa faca cel mai emotionant proiect din viata ei! Cu Samy!
" Doamne! Lui Samy i-a placut ideea mea! Si a zis ca am imaginatie! Ce dragut din partea lui! Este atat de... "
- Gata, le-am adus! Te simti bine?
- Ah da! Sunt ok!
- Ba nu!
- Poftim?!?!
- Se vede clar ca nu esti ok! Te comporti ciudat de cand te-ai trezit din lesin! Putem amana proiectul pe altă dată! - Nuu! Is ok, serios!
Samy o privi pe Melissa.
Putea sa jure ca ea nu se simtea in largul ei cu el.
" Biata Melissa! Ce sa fac? Trebuie sa fac ceva!"
- Stii, te-am vazut azi cu Kate!
- Oh da! Incerc sa uit! A fost destul de ciudat!
- Ei haide! Kate nu e chiar asa de rea daca ajungi sa o cunosti!
- Da... ma rog!
- Zici ca ai fi Nickie cand vorbesti despre mine de fata cu el!
Melissa ingheta. Simti cum aluneca de pe scaun!
- Hoppaaa! Ai grija! zise Samy in timp ce o culegea de pe covor. Nu vreau sa mai intrii iar in coma!
O clipa mai tarziu, Melissa realiza ca se afla in bratele lui Samy, holbandu-se la zambetul lui perfect. Se simtea de-a dreptul ciudat.
- Scuze pentru asta! De obicei nu mi se intampla!
- Ah! Nicio problema! E in regula!
- Amm... ai putea sa ma lasi jos, te rog, Samy!
- Oh da! Scuze! N-am realizat ca... in fine, poftim!
Melissa era complet distrusa! De ce tocmai in prezenta lui Samy a cazut de doua ori? Simtea cum fluturele din stomac s- a transformat intr-o cireada intreaga. Era atat de ametita! Era exact asa cum zisese Kate: impiedicata si ciudata. Samy probabil se intreba de pe ce planeta aterizase? Se intoarse catre Samy.
- Samy! De ce plangi?
Samy se intoarse brusc spre ea.
Melissa scoase un tipat scurt, dar Samy ii acoperi gura cu mana:
- Shhh! Melissa, uite ce e! Nu am timp de dat explicatii, dar tu trebuie sa pleci imediat!
- Te rog, Samy! Nu am vrut sa arat ca o toanta. Eu chiar am...
- Am spus sa pleci! ACUM!

Melissa il privi speriata. Samy era complet schimbat. Vorbea si se purta ciudat, iar ochii lui aveau o sticlire stranie.
- Samy! Ma sperii! spuse ea si se indeparta de el, fugind in strada.
- Si eu ma sperii, Melissa! Si eu! sopti el ca pentru sine, privind in urma Melissei, care acum fugea fara sa priveasca inapoi.

                   - Jurnalul lui Samy-

Blestemata sa fie ziua asta! Dupa cum probabil ti-ai dat seama, iar am avut licarul ala ciudat in ochi. Nu stiu ce e, dar pur si simplu nu pot sa-l controlez!
Inainte aparea doar atunci cand vorbeam cu Kate, iar mai noi si acum, cand vorbesc cu Melissa!
Biata de ea! Dupa cazatura aia, a mai primit si o portie de alungare si sperietura de la mine. Nu aveam ce sa fac. Daca ii faceam vreun rau cu... ochii astia ciudati? Sincer nu am nicio idee despre cum se controleaza si nici daca pot provoca vreun rau. Cert este ca nu s-a intamplat niciodata sa ranesc pe cineva, dar nu se stie. Mai bine sa fiu precaut.
Oare de ce nu am putut sa ii spun Melissei adevarul?  Nu m-ar fi crezut probabil. Dar totusi, ceva din mine spunea ca ar fi mai bine sa-mi tin gura.
Altfel, cine stie ce s-ar fi intamplat??
Am atatea intrebari, dar nu prea stiu cui sa-i cer raspunsul! Poate ar fi timpul sa vorbesc cu bunicii mei sa ma mute la o scoala de nebuni. Poate voi intalni pe cineva la fel ca mine.
Doamne, ce pot sa mai gandesc! Cred ca sunt obosit! Toata ziua asta a fost... ei bine... sa zic mai frumos... hiperciudata!
Lasand gluma deoparte, poate ca asta e o gena din familie. Sigur bunicii mei stiu cate ceva despre asta. Trebuie doar sa aduc tema in discutie!
Voi afla cu orice pret ce se intampla cu ochii mei!