Secretul Melissei

Intoarcerea lui Dark Shadow

Samy statea trantit pe pat, privind in gol tavanul camerei sale. Se gandea de buna seama cum sa faca ca sa aduca vorba despre ce se intampla cu ochii lui. Nu era un lucru prea usor, avand in vedere ca bunica sa ocolea subiectele in care era evocat trecutul familiei. Dar asta nu insemna ca era imposibil.
Un miros imbietor de tarta cu cirese ii rupse brusc firul gandurilor.
Samy se repezi pe scari, aproape impiedicandu-se de pragul bucatariei.
- Samy draga, mai incet! exclama bunica lui, speriata. Placinta nu fuge nicaieri.
- Scuze pentru asta!
- Poftim! E pentru tine! spuse bunica sa si ii intinse o farfurie cu prajituri.
Samy era cat pe ce sa manance una, cand bunica lui il intreba:
- Cum a fost cu proiectul?
- Ammm....Oh! Da! Proiectul!....aaaa... a fost... bine! Da, chiar bine!
- Serios? Atunci de ce a plecat Melissa ca o furtuna din casa? Credeam ca macar se va intoarce sa ma salute! Stii ceva despre asta?
- Pai...
" Hai odata! Zii ceva! Orice in afara de tampenii!"
- De fapt... eu i-am zis sa plece! facu Samy si respira usurat, crezand ca scapase. Insa se inselase amarnic.
- Poftim?!?! Samy, unde iti sunt manierele?
" Acum e momentul!"
- S-a intamplat ceva.
- Ce anume, ma rog?
- Stii, bunico, de la un timp se intampla ceva ciudat cu ochii mei! Si nu stiu ce e!
Bunica lui Samy tresari. Nu, nu se putea! Asta era imposibil! Doar parintii sai se asigurasera ca gena "ochilor...." fusese scoasa din ochii nepotului ei. Toti garantasera asta si acum...

Elizabeth Heart simti nevoia sa se sprijine de ceva si alese bufetul incarcat cu prajituri si farfurii.
- Bunico, te simti bine?
- Da...da, sunt bine! Samy draga, cred ca ar fi mai bine sa te duci la tine in camera!
- Dar inca nu am aflat de ce...
- ACUM, SAMY!
Speriat de tonul bunicii lui, Samy parasi bucataria, nu fara o urma de neliniste in suflet.

In momentul cand auzi usa de la camera nepotului sau inchizandu-se, Elisabeth isi lua haina cenusie din cuier si iesi afara.
Ploaia se revarsa in valuri mohorate pe cimentul strazilor, facand din mers o adevarata aventura. Nori gri acopereau cerul ca o patura sub care soarele isi odihnea razele obosite.
Aceasta priveliste ar fi indus oricui altcuiva un sentiment de nesiguranta si tristete, numai Elizabethei nu. Ea avea o destinatie sigura la care trebuia cu orice pret sa ajunga.

In acest timp, Samy urmarea scena trista a ploii care nu se mai oprea de pe geamul camerei sale.
- Sunt un prost! Nu numai ca am reusit sa o supar pe bunica, dar tot n-am aflat nimic! Incep sa cred ca totul este doar in imaginatia mea. Doar toata lumea stie ca NU EXISTA MAGIE!
Spusese asta cu atata convingere incat se simti mandru de cat de hotarat fusese.
Deodata, cineva suna la usa. Samy se intreba cine ar putea fi?
Cobori scarile in graba si deschise usa.
In prag statea un om imbracat in negru si cu fata acoperita de o masca care ii lasa la vedere doar ochii de un verde straniu. La vederea lui Samy, acesta isi indeparta parul negru din ochi, privindu-l cu atentie.
- Doriti ceva, domnule? intreba Samy stanjenit de privirea insistenta a barbatului in negru. Acesta tresari, parca trezit dintr-o visare adanca.
- Desigur ca vreau! Daca nu as vrea, nu as fi aici, nu-i asa? raspunse el cu un zambet sinistru si disparu.
Samy clipi din ochi, buimacit de acea aparitie ciudata, pregatindu-se sa inchida usa.
- Nu esti curios sa stii motivul, dragul meu?
Samy scoase un tipat cand mana grea a barbatului ii se aseza pe cap, rasucindu-i pe deget o suvita de par.
- Amm... ba da! raspunse Samy si se retrase grabit.
- Ei bine, iata-l: vreau sa vorbesc cate ceva cu bunica ta. Avem niste socoteli de incheiat...
- Bunica nu e acasa acum!
- Nu mai spune! Zii atunci unde e?
- Nu stiu, raspunse Samy incurcat. Cauta din priviri o cale de scapare, insa tot ce gasi fu o fereastra deschisa.
- Hai lasa-ma! exclama barbatul in negru. Te-am intrebat doar atat: unde este Elizabeth?
- Iar eu am mai raspuns odata ca nu stiu! striga Samy scos din sarite. Si in plus, cine esti tu de o cauti atat de indarjit pe bunica?
"Se vede ca Elizabeth nu e aici!Ce prost sunt! Cred ca s-a dus sa ceara ajutorul Ninei! Ah, Nina! Cat pot sa te urasc! Daca nu ai fi tu, as fi spart campul de forta si as fi doatrus castelul dinastiei regilor-vrajitori demult! De ce trebuie sa intervi tu mereu si sa imi strici toate planurile?"
- Ascultă, pustiule! Nu am timp si nici chef sa pierd timpul cu discutii prostesti. Si cred ca nici tu nu ai. Daca nu-mi raspunzi la intrebarea de mai devreme, te asigur ca n-o sa-ti fie bine!
- Sa vedem ce ai de gand sa-mi faci! striga Samy impertinent.
Dark Shadow zambi sadic si scoase din maneca hainei un cutit. Dar nu era un cutit obisnuit. Avea trei lame foarte ascutite care luceau, parca abia asteptand sa fie folosite. Pe maner erau inscriptionate niste cuvinte aurite, nu prea lizibile.
Aceasta noua forma de cutit, pana atunci necunoscuta lui Samy, il facu sa se cutremure. Observandu-i teama, Dark Shadow zambi straniu si, dintr-o miscare, ajunse in spatele lui Samy, prinzandu-l de incheietura mâinii.
Samy lua un bol cu lapte de pe masa si il arunca in directia lui Dark Shadow. Acesta se feri cu o miscare uluitoare, dupa care striga, turbat de furie:
- Asta a fost ultima picatura! Vroiam sa te crut si sa te iau cu mine. Mi-ai fi fost de mare folos! Dar tu ai stricat totul! Acum, iata-ti rasplata bine-meritata!
Spunand acestea, Dark- Shadow facu un salt. Disperat, Samy fugi cat putu de repede spre fereastra deschisa. Fara sa mai stea pe ganduri, se arunca in gol.
Ajunse teafar in gradina. Privi in sus spre fereastra. In cadrul acesteia, Dark-Shadow il privea cu ochii sai verzi, care acum aveau o culoare inchisa ca matasea-broaştei. Pelerina ii flutura in spate, iar mainile cu încheieturile acoperite de un material negru, atarnau pe langa corp. Samy se sperie la gandul ca Dark-Shadow va veni dupa el, dar acesta nu se clinti de la locul sau.
Deodata corpul lui Samy fu razbatut de o durere crunta. Capul il durea îngrozitor si se simtea extre de ametit. Cazu jos pe iarba umeda. Nu intelegea de ce i se intamplau toate astea. De ce nu putea sa se apere singur? De ce atunci cand avea cea mai mare nevoie de ajutor, ne era nimeni prin preajma? De ce se simtea atat de slab?
Simti langa el pe cineva. Întredeschise ochii si zari ochii verzi ai lui Dark Shadow. Acesta ii puse o mana pe frunte si ofta.
- Ce sa fac eu acum cu tine? Nu pot sa te las aici... ai sa mori... si in plus, eu ti-am facut asta...
Lui Samy i se paru ca intrevede o umbra de mila in ochii acestuia, insa privirea crunta pe care o primi i demonstra ca avea halucinatii.
Dark Shadow se ridica si il lua in brate.
- Nu pot sa cred ca fac asta! mormai el si disparu intr-un nor de ceata deasa.