cad frunzele.
și florile se ofilesc.
și plopii se leagănă când vuietul se iscă.
și pământul tremură.
și norii râd cu lacrimi.
și cerul adoarme.
și luna veghează.
și soarele rănește.
și peștii mici mănâncă peștii și mai mici
și peștii mari mănâncă peștii mici.
și arta suferă de frig.
și fructul e prăfuit.
și gândul se usucă la lumina beznei.
și râurile nu contenesc nicicând.
și vulcanul se trezește cândva.
și uite-așa, fiece nimic își are rostul său,
căci dacă n-ar avea
omul n-ar mai avea ochi să vadă
lumea - oglinzile cu umbre.
