am scos apa din mări, lacuri, râuri și oceane
și am pus alta la loc, să fie și mai mare,
și mai plină de băut, pentru toată lumea.
am reparat și soarele
să stea tot timpul în largul cerului,
și să ne lumineze întunecimile;
să fie cald mereu, să uităm de frigul cel barbar.
am stropit câmpurile
să fie veșnic verzi și să crească flori mărețe,
pe care să le admirăm de la distanță, frumoasele.
m-am întâlnit și cu ceilalți
și i-am învățat să fie buni,
să-și folosească sufletul cum e Voia
dar n-au înțeles, căci omul e îndrăcit;
oricât de mult s-ar întinde covorul de diamante
el tot nemulțumit va să fie.
dar răzbat eu într-un final
chiar de-oi mai lepăda lumea asta înc-o dată,
de tot ce-a fost mai bun: ape, soare, câmp cu flori.
cândva or înțelege, ce-nseamnă să fii om.
