Ma durea sufletul sa stiu ca Ioana trece prin asta din cauza mea. Sau mai bine spus din cauza parintilor mei. La un moment dat am inceput sa aud niste pasi. M-am asezat repede pe canapea. Pe usa isi face aparitia Alex, ma rog...Daddy. In mana avea un cos cu mancare. -Uite, ti am mai adus ceva de mancare. Sa le pui in frigider. Iar din spate scoate un ursulet de plus. -Si asta e pentru tine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Mm...multumesc. Se uita pentru cateva momente la mine, iar dupa pleaca. Ma duc in dormitor sa pun ursuletul pe pat. Apoi ma uit in sertar si descopar o tableta, iar langa o pereche de casti si un incarcator. In mintea mea: ,,O doamne! Sansa mea sa cer ajutor." Deschid tableta si incerc sa o sun pe mama. Nu puteam. Spune ca administratorul nu permite actiunea. Era ingrozitor! Tot ce puteam sa fac era sa intru pe YouTube Music. Mi am acceptat soarta si m-am pus sa ascult muzica.(Melodia: I love you B.E.) Se facea întuneric, asa ca m-am pus sa ma culc. Dimineata ma trezesc cu o stare de greata. Afara ploua si totul era atat de naspa... Ma duc la bucatarie pentru a manca ceva. Poate imi trece starea de greata. Dar cum am dat de miros de mancare, am si fugit la baie. Vomitam. Si aveam o durere insuportabila de cap. Dintr-o data mi s-a incetosat privirea si tot ce vedeam era Alex...iar dupa... Alex pov. Ma gandesc minut de minut la Ana. Merg sa vad ce face. Intru pe usa. Frigiderul era deschis si se auzeau sunete dubioase din baie. Ana era cu capul in chiuveta si vomita in timp ce se tinea de burta. Am fugit rapid sa o ajut. Ea a cazut la pamant. Arata ingrozitor. Fug dupa un pahar de apa, dar cand ma intorc, Ana nu mai misca. O nu! Ce se intampla? Ana pov. Ma trezesc intr-o camera complet alba. La mana aveam o perfuzie si langa mine era un doctor. -Unde sunt? -Draga mea. Ai avut o stare mai sensibila iar iubitul tau te-a adus la spital. ,, Iubitul meu? " Doctorul imi arata geamul salonului. Pe hol era Alex, Christian si Ioana. -Pe cine vrei sa primesti inauntru? Se poate doar o persoana. - Pe Ioana. - Acea domnisoara? - Da! - Imediat. Doctorul ii face un semn Ioanei si ea intra in salon. - Ioanaa!😥 - Scumpa meaa! Cum esti? - Mai bine. Dar ce s-a intamplat? - Alex mi a spus ca ti a fost rau si ne a chemat la spital. - Ma mir ca ii pasa. - Ana... - Da. - ...a...nimic. Trebuie sa te odihnesti. - Ce este? - Nimic important.Hai, odihneste te. Te iubesc. Ai mare grija de tine. Ioana pleaca fara sa imi dea vreo explicatie. Pare prea linistita. Oare ce voia sa imi spuna? Dupa vreo 2 ore, doctorul vine la mine bucuros. - Te putem externa! - In sfarsit. Slava Domnului! - Sa aveti grija de dumneavoastra. Si sa nu cumva sa mai faceti de astea. Trebuie sa mancati! Altfel bebelusul nu va creste intr-un mod corespunzător. Se poate ajunge la pierdere. - Ce ati spus? Bebelusul? - Da...nu stiati? - Ce sa stiu? Doar nu... - Da, sunteti insarcinata! Nu se poate! Nu, nu. Nu acum. Nu asa. Ies in hol, iar cei trei ma asteptau. Alex ma ia cu grija si ma duce la masina. Eu eram prea socata sa reactionez. Ajunsi acasa Alex ma aseaza pe canapea. Eu eram in stare de soc...cum se poate asa ceva? Alex pov. Se vede cat este de socata. Imi pare rau ca i am facut asta. Dar imi voi asuma responsabilitatea! Sunt barbat. Ana pov. Alex se apropie de mine. Imi da un pahar cu apa. - Poftim. - ... - Esti bine? Eu nici nu il observasem. - Hei! - ...hm...? - Am intrebat daca esti bine? - ...da...sunt bine... - Hei! Mie poti sa imi spui totul. - ... - Bine. Te las sa te aduni. Voi reveni. Dupa ce pleaca incerc sa imi adun gandurile. ,,Oare ce as putea sa fac? E totul pierdut. Sunt distrusa. Tot ce as putea sa fac, pentru a pune capat prostiei asteia este..." Geamul de la balcon era deschis. Ma indrept usor inspre balcon. Urc pe scaun si ma asez pe geam. Cand sa imi dau drumul o mana ma trage si cad pe un corp. Alex pov. Ma intorc in apartament deoarece mi am uitat cheile de la masina. Cand intru in apartament parac imi ingheata inima. O vad pe Ana stand pe geam. ,, O nu! Doar nu vrea sa faca ce cred eu." Fug si o apuc de brat, ea cazand peste mine. Ana pov. Ma trezesc in dormitor. Alex era langa mine. - Ce ai vrut sa faci, Ana? De ce? - De ce? Mai ai tupeul sa intrebi de ce? Mi ai distrus viata. De asta! Copilul asta e facut prin suferinta mea. De asta! Nu mai suport, nu mai pot sa duc viata asta de rahat! Sunt inchisa intr-o colivie si sunt tratata ca o carpa! Vii, iti faci treaba si pleci. Nu iti pasa de nimic! Te doare undeva de mine. NU MAI POT! E PREA MULT! - Ana! Nu este asa cum crezi tu. E altceva la mijloc. Crezi ca mie mi-a placut ceea ce ti am facut? Nu. - Dar totusi ai facut-o. Ce e la mijloc? Spune. -... - Vezi. Nici macar sa minti nu stii! Esti cel mai mare ghinion al vietii mele. Regret ca te am cunoscut! In acel moment intra Christian. - Scuzati de intre..r..rupere. Alex, avem nevoie de tine. - Ok vin. Ana, promit ca intr-o zi vei intelege. Ma saruta pe frunte si pleaca. Ce e cu el? De unde aceasta schimbare? Intre timp imi vine un gand: ,, Acest copil e o binecuvantare. Iti va schimba viata. Nu te lepada de el. Fii ceea ce trebuie sa fii. Tatal Tau te iubeste" Tatal meu ma iubeste? Atunci mi-am dat seama ca era Dumnezeu. Doamne...daca tu esti, da mi un semn. Ce ar trebui sa fac acum? In acel moment lumanarea de pe biblioteca, brusc, cade. Si atinge acea carte care deschide camera secreta. Ma indrept cu pasi repezi spre ea. Si acolo, plimbadu-mi privirea, dau de un carnetel. Il răsfoiesc si o pagina imi atrage atentia. ,, Cum puteam sa fac asta? Puiul meu. E atat de frumos si dragalas. Daca Dumnezeu nu imi lumina calea, Alex al meu nu mai exista, odata cu mine. Il iubesc din toata inima. " Ce? Asta e...mama lui? Si ea a vrut sa faca la fel? Doamne...iti multumesc. Nu voi renunta la copil nici in ruptul capului! Copilul asta este darul meu. Ies din biblioteca si dau ochii cu Alex. Se uita la mine foarte suparat: - Ce faceai acolo? - Alex! Eu...
