Tu...

Sa fie oare...dragoste?

Cand l-am vazut am inghețat. Ce sa fac acum?
- Deci?
- A...nu faceam nimic. De ce ti se pare ca faceam ceva?
- Sunt orice, numai prost nu. Cine ți-a dat voie acolo?
- Daddy, nu ma intelege gresit. Eu...
- Cum ai spus?
- Cum am spus?
In acel moment ii vad un ranjet pe fata si vine grabit spre mine.
- Fetita mea cuminte:)
Apoi ma ia in brațe și ma duce in dormitor.
- Mai! Ce faci? Stai cuminte! OPREȘTE-TE! Sunt suparata pe tine. Ai uitat?
- Pai și? Trebuie sa te impac cumva, nu?
- Dar nu asa! Mai! Stai cuminte! Jos. Rau baiat.
Se da jos zambind.
- Si? Cum ai vrea sa te impac?
- Vai! Pai cu ce sa incep?
- Cu ce este mai greu.
- De ce?
- Ca sa scap repede.:)
- Aha...ti as spune. Dar...
- Dar?
- M-ai crede nebuna.
- Fetita mea? Nebuna? Nuu. Cum sa spui asta? Bine...intr-un fel...
- Hei!
- Glumeam. Spune.
- Of...poate ca te ia prin surprindere asta...dar tinand cont ca urmeaza sa avem si un bebe si deja am facut un pacat destul de mare, as vrea sa nu mai continuam asa. Nu vreau sa mai...facem chestii, pana nu ne casatorim. Si inteleg daca nu se poate acum, dar macar o casatorie religioasa, mica. Asa macar, sa fie ca simbol, sa stiu ca...
El se uita zambind la mine.
- De ce te uiti asa? Vorbesc serios.
Ma asteptam sa refuze si sa imi vorbeasca urat, ca inainte.
- Se rezolva.
Am ramas uimita.
- Ce ai spus?
- Da, se rezolva. Maine dimimeata te imbraci si te duce Chtistian sa iti alegi rochie.
- Poate si Ioana? Te rogg.
Spun eu uitandu-ma cu o fata de catelus.
- Da.
Spune el zambind.
- Hai, pune-te sa faci nani. Merg si eu la somn.
- Bine...
Spun eu suparata.
- Ce o supara pe printesa mea?
Eu nu spun nimic, iar el vine si imi da un pupic pe frunte.
Imi revine zambetul pe buze.
- Noapte bunaa! ...daddy...?
El cu un ranjet pe fata imi spune:
- Noapte buna! Daca mai pot sa dorm :)
El pleaca iar eu plutesc de fericire. Ce se intampla cu mine? Cu noi?
Ma pun la somn. Abia am adormit.
Dimineata ma trezesc foarte binedispusa. Ma rog, iar apoi imi fac rutina de dimineata. Dupa asta ma duc sa ma imbrac. Dar stai! Cu ce haine? Alex mi-a lasat doar o pereche de pijamale si hainele de pe mine. Fug repede sa ma uit in dulap. Wow! Era plin de haine. Ma imbrac cam așa:

Desigur, mai larguț.
Iar parul l-am prins așa:

Iar peste, o geaca neagra tip puffer.
Stau, astept. Era ora 10:40.
-Nu mai vine odata?
Se deschide usa, iar eu fug repede pentru a-l surprinde pe Alex, dar pe ea intra Christian.
- Heii bu...oh, hei. Unde e Alex?
- E in oraș. Ești gata?
- Daa. Haide!
Ies iar in capatul holului era Ioana.
- Ioanaaa. Ce faciii? Nu te-am vazut de muult! Cum esti?
- Bine. Esti pregatita?
- Cea mai. Hihi. Haide.
Iesim urmate de Christian, iar afara se aud niste tipete. Ma intorc si il vad pe Alex, cu acel om care m-a rapit.
- Nu poti face asta, este fiica lor.
- Asa si? Nu inseamna ca e la fel.
- Ba da. Este fix ca ei. Intelege asta! Nu poate fii sotia ta.
- Vrei sa vezi ca poate? Nu imi poti dicta tu cu cine imi petrec tot restul vietii!
- Ba da! Sunt tatal tau!
- Daca tu asta crezi, inseamna ca ai uitat sa fii tata. Nu ma face sa iti insir toate momentele cand am avut nevoie de tine si tu nu ai fost acolo. Incluzandu-l pe ăsta.
In momentul acela omul ma vede si da din cap, agitat.
- Bine Alex, bine. O sa te loveasca unde o sa te doara mai tare. O sa vezi.
Dupa asta, pleaca. Alex nu ne observase. S-a dus catre masina. Christian ne-a indrumat sa facem acelasi lucru. Eu eram nedumerita. Deci...acel om...e tatal lui?
Dupa 15 minute ajungem la magazinul de rochițe. Abia aștept. Din secunda in care am intrat, credeam ca sunt in rai. Am si uitat de episodul de adineauri.
- Si? Cum e?
- Ce intrebari pui Ioana. Cum sa fie? Magic. Extrem de magic. Tu vii cu mine, iar Christian...tu stai aici pana terminam.
- Da, e clar. Vreo 2 ore ma tineti aici.
- Ce sa faci? Riscul meseriei. Haide Ioana!
Intru in spatele magazinului si ma plimb printre rochii. Una imi atragea atentia. Era atat de frumoasa.
Era formata din mai multe straturi de tulle iar la maneci avea doar unul singur. Partea de sus era din matase, pe care era cusut un model simplut. Nu era nici foarte lunga. Perfecta!
- Pe asta vreau, pe asta!
Eu ma zbenguiam ca un copil. Ioana radea.
- Dați-ne-o pe aceasta, va rugam.
Vanzatoarea mi-o da, iar eu fug rapid sa o probez. In timp ce ma imbracam, Ioana imi tot punea intrebari:
- Ce s-a întâmplat cu voi?
- Cu noi? Adica...
- Cu tine si cu Alex
- Nimic, ce sa se intample?
- Esti foarte vesela. Ultima oar, la spital, il urai.
- ...nu vorbim acum despre asta.
- Ba da! Acum.
- Pai...(ii spun tot ce s a intamplat dupa venirea din spital)...si asta am spus. Mi se pare necesar. Avem un bebe, nu mai vreau sa continui sa fac asta. Ma adancesc in pacat. Fupa nunta...
- Am auzit bine? Ai vrut sa...
- Da. Dar Slava Domnului ca nu. El l-a trimis pe Alex sa ma salveze.
- Oh doamne cum?
- Ioana!
- Ok, nu mai vorbesc. Si a acceptat ușor?
- Da, surprinzator. A fost relaxat si nu a avut obiectii.
Ies din cabina.
- Ia zi, cum ti se pare?

- Wow! Esti extrem de frumoasa.
- Mulțumesc. Pe asta o iau.
Ma schimb si merg sa o platim.
- Auzi, vrei sa mergem sa luam si haine de bebe? Sunt langa.
- Ai innebunit? Sunt in 4 zile. Inca e mic. Nici nu stiu ce e.
- Nu conteaza! Luam hainute neutre. Alb sau galben sau...in dungi. Sau toate 3. Haideee!
- Ok, dar daca nu ne lasa Christian?
- Cine? Ala de acolo?
Ma uit unde imi indica Ioana. Si da, se pare ca saracul, dormea buștean.
- Bine, haide rapid. Intre timp luam si un voal, plus o pereche de pantofiori albi de tot.
Fugim rapid si acolo gasim extrem de multe haine de bebelus. Ioana disparuse de langa mine. Cand ma intorc la stand, am vazut-o pe Ioana. Sau mai bine spus, nu am mai văzut-o. Era plina de haine si jucarii. Avea un brat intreg.
- Ioana! Ce faci? Am spus cateva! Pune-le la loc.
- Dar...
- Nici un dar!
Ne ducem sa cautam haine, si luam vreo 2 boddy-uri(galben si alb) 5 perechi de șosetute(albe), un tricou(verde deschis), o bluzita si niste pantalonasi.(in dungi)
- Gata, sunt de ajuns.
- Si niste jucarioare de plus, pe langa cateva interactive.
- Ok.
De afara se aude numele nostru. Era Christian si...si...Alex?
- O nu! Ioana! Ce ti am spus?
De afara il aud pe Alex:
- Daca a patit ceva? Daca ii se intampla ceva? E cu bebelusul, poate a luat-o tata sau...DE CE NU AI AVUT GRIJA DE ELE?
- Nu le-am vazut cand au plecat. Am adormit. Nu m au trezit cand au iesit.
In acel moment ies eu grabita cu Ioana de mana.
- ANA!
- ALEX!
El ma ia in brate ingrijorat.
- De ce ai plecat fara sa anunti?
- Pai dormea prea bine si am spus ca nu stam mult.
- Era sub grija mea.
- IOANA! strigam toti trei.
Alex m-a luat si m-a dus cu masina lui. Iar Ioana a plecat cu Christian.
Ajungem acasa, era ora 12:00, iar eu ma grabesc sa despachetez hainele de bebe. Alex ia in mana rochia impachetata.
- Ce e aici?
- NU! spun eu luându-i rochia din mana.
- De ce?
- Nu ai voie. Asteapta.
- Vai ce imi faci tu mie!
- Uite, daddy, imi cer scuze ca am plecat asa. Ioana mi a spus ca nu stam mult. Si am cam stat.
- Mor cand te aud asa:) Si stai linistita, nu e nimic.
- Te iubesc
- ...
- Scuze, nu am vrut. Mi-a scapat. Nu baga in seama.
Iau hainele si merg in baie, ca sa le spal.
De ce am spus asta? Oare chiar sa ni se intample asta?
Sa fie oare...dragoste?