,,Din persectiva Emmei''
M-am trezit cu o durere de spate ingrozitoare. M-am ridicat in capul oaselot si am plescăit somnoroasa. M-am întins si am căutat covorul moale de sub pat cu picioarele, dar tot ceea ce am găsit a fost parchetul rece. Am aruncat o privire confuză in jur si am facut ochii mari cand mi-am dat seama unde sunt.
-Jeeeff! Trezeste-te!
Jeff a sarit speriat din pat si a căzut pe jos. Mi-a aruncat o privire bleagă si mi-a zis cu o voce răgușită de somn.
-Ce vrei? Visam frumos...
-Mdea, nu-mi pasa. Uite, suntem in casa lui Ray ăla.
-Nooooo, eu credeam ca a aparut un pat din senin daca nu-mi ziceai tu.
-Nu mai incerca sa fi sarcastic ca nu-ti iese. Acum ridica-te de jos si hai sa mergem sa-l cautam. Vreau sa-l cunosc. Acum!
-Ok, ok, disperat-o...
Jeff se ridica cu viteza melcului constipat punând pernele care au cazut o data cu el inapoi in pat.
-Pot sa ma duc macar pana la baie, printeso?
-Off, bine, dar grabeste-te! Si nu-mi mai spune mie printesa, sau ramai fara gura.
-Mda, ce sa zic... Ai face bine sa te schimbi si tu de hainele alea.
-Mda...Cred ca e mai bine asa.
Dupa ce Jeff a iesit din baie mi-am facut si eu un dus rapid, dupa care m-am eliberat de hainele in care am dormit si m-am îmbrăcat cu cele noi si curate. Cand mai aveam doar bluza de pus pe mine am auzit cum usa s-a deschis si cineva intra in camera. Avea parul saten deschis. Restul feței nu o puteam vedea, era acoperita de niste bandaje, iar pe ochii avea niste ochelari. M-am întors rapid cu spatele si m-am imbrac cat de repede posibil, apoi m-am îndreptat spre el nervoasă si am început sa tip:
-Tu nu stii sa bati la usa? Iesi naibi din camer mea!
Acesta trage un ras scurt si imi spune pe un ton cat de calm posibil.
-Stai calma drăguță, am văzut si mai frumoase ca tine divo. Si asta e casa mea, nu eu ies de aici, ci tu.
-Cee...? Adica tu esti?
-Mda, eu sunt Ray.
Imi dau o palma peste frunte si ma aropii de el.
-Si daca e casa ta ce? Nu imi vorbesti mie asa ca te fac una cu casa ta frumoasa.
Ray imi arunca o privire, cred, si apoi rase scurt. M-a dat la o parte si s-a îndreptat spre pat trantindu-se in el fara nici o grija, apoi m-a intreaba cu o voce calma si grava:
-Unde e Jeff?
-Mdea, esti genul ala de om, nu? si trag o injuratura.
-Da, dar nu asta te intereseaza acum. spune de parca nu l-ar interesa jignirea mea. Unde e Jeff?
Imi dau ochii peste cap si ii raspund plictisita si nervoasa:
-La baie, de ce?
-Vreau sa iesim la o vanatoare.
-Aha, si pot sa vin si eu?
-Meh, nu stiu ce sa zic. O sa strici distractia, doar esti fata si esti nașpa...
-Cee...? Ma lași? Oi fi eu fata, dar ucid mai bine ca tine, idiotule.
-Aha... Tot nu vii.
Mă incrunt si dau sa plec din camera, dar cand deschi usa ii mai arunc o privire si il intreb:
-Poti macar sa-mi zici unde e bucataria?
Dupa ce mi-a explicat cu lux de amanunte unde e bucataria ( de parca eram o retardata ), am coborat si am gasit-o intr-un sfarsit. Era gigantica. Am deschis frigiderul si mare mi-a fost uimirea cand am vazut ca e... gol...?
,, Cine naiba are o bucatarie cat un apartament intreg si nu are mancare in frigider? ''.
L-am inchis lenesa si am inceput sa caut prin miile de dulapuri. Atunci a apărut si Jeff, sprijindu-se de perete.
-Ce cauti asa de disperata?
-Mancare, imi e foame de mor.
-Da, succes cu asta!
-Cine are o bucatarie asa mare si nu are un stop de mancare?
-Ray, dupa cum vezi. Hai sa mergem sa luam ceva de mancare.
-Vii si tu? Dar cum...
-O sa iau un fular si niste ochelari de a Ray. Pana la urma e destul de frig afara, e deja toamna.
-Da, ai dreptate...
Mi-am luat o haima mai groasa pe mine si niste cizme in picioare si am plecat cu Jeff in cautarea unui magazin.
-Jeff?
-Da?
-Ray e un jegos enervant...
-Da... Stiu. Nu-l baga in seama. Dupa ce ajungi sa-l cunosti e mai de treaba decat crezi.
-Mdea... O sa incerc sa uit ca a intrat peste mine in camera cand ma schimbam!
-Ce a facut? Si Jeff se incrunta imediat.
-Lasa, nu mai conteaza.
-Mdea, zice el nervos mergând mai departe.
In scurt timp am ajuns la strada. Asfaltul negru era ud, totul fiind acoperit de o ceată densa.
Am mers pe margine drumului pana am ajuns intr-un mic orasel. Am mers pana am dat de un magazin, ne-am aprovozionat pana-n dinți si am plecat spre casa.
Am ajuns cu greu, pentru ca aveam de carat nu stiu cate pungi cu mancare.
-Trebuia sa luam masina.
-Da asta o sa facem dar...
Cand am vazut ca taxiul nostrum aredea la cativa pasi de casa am intrat in panica, la fel si Jeff, acesta începând sa urle ca un apucat:
-Ray! Ce ai facut cu singura noastra masina?
Ray iese cu un mers lent de dupa masina in flacari scuturandu-si mainile.
-Am ars-o, nu e evident? Nu pot risca s-o găsească cineva.
Jeff era foarte nervos dar nu inteleg de ce, adica puteam face rost de alta oricand.
Deodata si-a scos cutitul si s-a îndreptat sprea Ray cu o viteza uimitoare.
CITEȘTI
The chalice full of purple water ( rewriting )
TerrorRazbunarea e dulce... iar ei doi știu cel mai bine asta. Povestea se învârte în jurul celei mai ciudate relații interumane care a existat vreodată, între Jeff și Emma, 2 indivizi cu trecuturi odioase, dar care se unesc pentru îndeplinirea unui scop...