Razbunarea e dulce... iar ei doi știu cel mai bine asta.
Povestea se învârte în jurul celei mai ciudate relații interumane care a existat vreodată, între Jeff și Emma, 2 indivizi cu trecuturi odioase, dar care se unesc pentru îndeplinirea unui scop...
Cad la pamant, inchid ochii si totul se pierde in ceta...
,,Ce s-a intamplat?''
Imi intreb gandurile si imi aduc aminte imediat.
,, Am lesinat dupa ce mi-am vazut propria refexie... Wew, stiam ca nu sunt chiar cea mai frumoasa fata, dar nici chiar asa... "
Ma ridic in capul oaselor si imi trec mainile peste fata de mai multe ori. Eram in camera mea.
,,Cum am ajuns aici? Cred ca m-a adus Jeff, dar unde e el?''.
Ma intind somnoroasa si-mi pun mana la cap. Inca ma durea ingrozitor. M-am dat usor jos din pat si am mers la baie. Mi-am dat parul de pe frunte ca sa ma spal pe fata si m-am uitat in oglinda vazand ca semnul disparuse. Imi prind parul intr-un coc lejer si cobor in sufragerie. Nu era nimeni. Arunc o privire pe usa deschisa a bucatariei, dar nimeni.
,, Sunt singura... Iar singura... Oare si Jeff a asteptat momentul potrivit si a plecat pur si simplu...? Totutl a fost doar un joc...? Stiam eu...''
Un fior rece imi strabate corpul si mi se face pielea de gaina. Ma asez cu un oftat lung pe canapea si dau drumul la TV. Schimb programele fara sa-mi pese de nimic. Ma simteam tradata, singura, abandonata si fara speranta.
,,La ce bun sa ma razbun cand nu am oricum pe nimeni langa mine?''
Ma gemuiesc langa o perna aruncata la intamplare si ma indes cat mai mult in canapeaua moale. Imi pun capul pe genunchi si o lacrima imi aluneca pe obraz.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
,, Nu! Nu mai plange ca o proasta!'' si-mi sterg rapid lacrima. ,,Nu te ajuta la nimic... Iti poti trai viata si singura ,ca pana acum. Mai bine nu te mai intalneam... Idiotule..!.''
Imi descarc nervii pe perna de langa mine. O lovesc si o tai in bucatele mici ,cu cutitul primit de la Jeff pe care il purtam la mine mereu, apoi o arunc cat colo. Am stat mult timp cu genunchi la piept si abtinandu-ma sa nu plang. Am asteptat sa aud usa deschizandu-se si mana lui mangaindu-mi crestetul, asa cum facea mereu pana adormeam. Am stat mult timp in aceiasi pozitie fara sa ma misc, doar gandindu-ma ca sunt iar singura...
Trecura deja trei zile de cand stateam si ma plimbam prin casa goala sperand ca il voi gasi intr-un coltisor, dar nu. Eram singura... Incet, incet am inceput sa nu mai mananc, sa nu mai dorm, sa nu mai fac nimic ,decat sa ma gandesc.
,,De ce a plecat?'' era singura intrebare care-mi rasuna in minte zi si noapre.
In fiecare zi ma trezeam dupa vre-o doua ore de somn cu aceiasi intrebare in minte si tot cu ea adormeam. Nimic nu functiona, nici ceaiul, laptele cald cu miere, muzica, nici chiar ucisul victimelor nu ma scotea din starea pe care o aveam. Ma simteam goala pe in interior si slabita la exterior. Aveam cearcane adanci sub ochi si pielea foarte alba. Eram foarte slaba si nici de miscat nu ma mai puteam misca prea mult. Stateam in pat toata ziua si ma uitam pe pereti avand aceiasi intrebare stupida in cap. ,, De ce?''.
Am inchis ochii si dupa multi timp am adormit mai mult pentru ca eram prea slabita sa mai fac altceva, decat din cauza somnului. M-am trezit si m-am luat cu mainile de cap.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am stat asa cateva minute dupa care am decis sa cobor in bucatarie. Mi-am facut un ceai si m-am asez la masa.
,,Recumoaste Em, nu esti suficient de puternica, nu poti merge mai departe...''
Mi-am ridicat maneca si mi-am studiat atenta incheietura cu cicatrici. Am scos cutitul si m-am uitat si la acela atenta.
,, Hai Em, nu mai fi asa fricoasa, nu ai oricum ce pierde...''.
Am apucat cutitul strans de maner si am inceput sa-l plimb pe incheietura mainii.
