de sticlă

gheață

îmi taie obrajii
și îmi crapă buzele.
îmi îngheață imperfecțiunile,
cât să vadă toată strada.

primul fulg de zăpadă,
solitar și nevrotic,
plânge deasupra unui felinar.

să facem schimb?
aș cădea oricând
pe vârful limbii arse de
fum de țigară și alcool tare,
să simt și altceva în afară
de frigul care șuieră
printr-o carcasă goală de calciu,
dar nu am bani ca să-mi preschimb sufletul
în zăpadă.

mutilare sufletească
și fonduri insuficiente pentru ea,
căci încă nu există burse dedicate
inimilor frânte.
studenții trăiesc în trupuri găurite
și cu buzunarele rupte.

sper că iarna viitoare va fi norocoasă.
nu am ales orașul ăsta,
nici el nu m-a ales,
și visăm amândoi
să ne părăsim reciproc.