Passion

Dorinta

A dorii ceva sau pe cineva e pur și simplu atât de uman. Atât de real. Atât de chinuitor. Necesita munca, sudoare, lacrimi si urlete.
Pana la urma iubirea e o mâncare capricioasă.

Azi am decis sa fac o schimbare, vremea e frumoasa, primăvara e aproape, iar eu am decis sa las mașina in parcare si sa merg pe jos.
Ținuta impecabila, parfumul dulce și postura impunătoare întoarce multe priviri.
Scot din buzunar pachetul și îmi apring o tigara in timp ce treceam pe lângă liniile de magazine din centru orașului. La 7:30 e destul de plină zona. Oamenii își trăiesc viața, uni fac cuparaturi, alții stau alături de prietenii lor.  Uni fac sa para atât de usor sa trăiești... prefer sa ascundă ce e gri sub măști roz, e sufocant.

O mâna imi înconjoară umerii, parfumul intens imi inunda nările și zâmbetul imi luminează fata când realizez cine e lângă mine...
- Dean!
- Wow printesa orașului merge pe jos? Sa te iau in brate sa nu-ți lucrezi piciorusele?
- Ce amuzant ești! Am zis sa schimb și eu ceva azi asa ca profit de vremea frumoasa!
- Aaa, deci ți-ai propus sa inebunesti bărbații din oras de dimineața?
- Da! Putem sa zicem și asa...
- Da-mi și mie un fum! Zice in timp ce îmi ea tigara din mâna si făcându-mi cu ochiul. În mintea altora arătam a cuplul perfect și nimeni nu s-ar gândi ca suntem queer amândoi...

Ajungem la liceu, lumea privește, vorbește dar cine o bagă in seama. Pana la urma pentru asta sunt cea mai buna in aproape orice caci alții sunt geloși.
Ma așez in banca, îmi scot caietul din geanta încercând sa fiu atenta la noua profesoara de istorie. Când ma gândesc aproape ca ma bufnește rasul, saracul chiar credea ca o sa ma căsătoresc cu el? Doamne ce face iubirea din unii!
Și simt iar caldura sufocanta ce im arde pielea, știu ca ma privește, când zambeam ma privea atât de intens încât îmi imprima ideea ca vrea sa zâmbesc doar pentru ea! Simt ca cunoștea atâtea despre mine și eu nu știu absolut nimic despre ea. Și tot ma simteam atât de in siguranța in prezenta ei, parca avea ceva divin, te atrage sa i te confesezi, sa-i spui toate păcatele... pe care le-ai face alături de ea!

Pov. Caliopi

Zilele se scurgeau atât de greu, speram ca dacă evit inevitabilul pote chiar reușesc dar greșesc atât de mult. Nu am simțit asta nici măcar o data, pur și simplu nu o pot spune cu voce tare dar fata asta ma înnebunește, când o privesc e atât de simplu, totul dispare, problemele se evapora, si când ma priveste inima imi sare din piept.
Când am fost la ea nici sa gândesc nu m-ai avea rost era totul atât de natural. Era pura dorința. Ea ma dorea pe mine si eu pe ea!
Îmi amintesc fiecare secunda din seara aia, parfumul ei dulce, gustul de vin si țigări ma amețeau, buzele ei moi erau atât de pofticioase. Semnul universului a fost cand a venit mama ei si m-am trezit la realitate si am plecat cât am putut de repede de acolo. Greșeam atât de mult, greșeam ca simteam asaceva pentru ea.
Când am văzut-o cu proful de istorie pur si simplu mi S-a înnegrit privirea, m-am blocat, voiam sa plec sa merg mai departe dar cand priveam cum o saruta, cum o inspira, cum își înfige mâinile im parul ei imi venea sa îl dau cu capul de pereți, curajul pe care l-am adunat sa ma duc la baie nu ma ajutat de loc.
A venit după mine si vorbea, dar nu puteam sa o ascult, pur si simplu știam ca o doream chiar acolo, asa ca am împins-o de perete inițial voiam sa o sărut atât de tare încât sa nu se m-ai sature de mine dar cand i-am vazut ochii albaștrii cum străluceau cand ma privea nu am putut, asa ca am făcut cel mai groaznic lucru. I-am spus sa ma lase in pace! Dar știa foarte bine ca nu voiam asta, voiam sa ma inunde cu prezenta ei, cu persoana ei sa ma acapareze întrutotul! 
Asa ca am făcut ce fac mereu am plecat. Iar azi cand am vazut-o iar cum zâmbea si privea la noua profa de istorie știam exact la ce se gândea.
Prezenta ei umplea încăperea, statura ei impunătoare se evapora cand vedea cum o priveam, mirosul ei dulce ma hrănea, hainele ei nu arătau niciodată mai prejos de impecabil, arată atât de bine cu ele încât începeam sa imi imaginez cât de bine ar arată fără ele.
La începutul anului cand m-am mutat am observat cum sa priveste. Nu ma scapă din ochi si nu îi dădusem prea multă importantă, credeam ca pur si simplu îi plăcea ceva la mine. Dar vorbeam cu oamenii si m-am informat despre ea, iar cand am aflat ca este Bi totul începea sa prindă sens... ar fi trebuit sa îi găsesc pasiunea pentru mine enervanta si stânjenitoare dar nu o găseam ci nu ma puteam satura de ea. Începuse chiar sa imi placa, eram socata caci nu imi puteam lua gândul de la ea, si cum mi-o puteam imagina. Și acum ma lupt cu gândul de ai saruta fiecare bucățică din corp. Și cand zâmbea totul dispărea, o făcea doar pentru mine asa ma simteam si imi plăcea la maximum.

Oare pasiunea mea e doar pentru ea sau pentru toate fetele dar am fost prea oarba?
Dupa ore m-am dus la librăria din centru pentru a cumpara noi cărți. Zăresc o fata care se uita direct la mine, îi puteam zarii in ochi dorința. Ma duc la ea urmarindu-mi curiozitatea. O văd instant cum se panicheaza si își mărește ochii cand ma aproprii dea.
- Buna!
- Buna, te pot ajuta cu ceva? Apoi privesc spre tricoul ei si realizez ca lucra acolo!
- Stii ceva da!
- Orice, spune!
- Orice? Chiar si numărul tău de telefon?

O văd cum zâmbește si se rușinează, era o persoana interesantă de studiat dar nu puteam găsii nici o fărâma de Ines in ea, nici nu știam de ce o caut in toate femeile si nu o săsesc in niciuna. Dar o văd cum își scoate pixul din buzunar si imi scrie pe o bucățică de hârtie numărul ei si mi-o înmânează, dar știam clar ca nu o voi contacta. O împing intru-un dulap și îmi lipesc buzele de ale ei, ea îmi Răspunde instant la sărut. Dar era unul sec, lipsit de pofta. După ce întrerupem Sărutul pe fata ei se putea citi fericirea ei sigur ia plăcut, dar simt cum o privire ma străpunge.
Întorc capul și o văd cum ma privea cu scârbă și nervi apoi brusc pleacă. O iau după ea in speranța ca pot vorbi cu ea, dar nu am nici cea mai mica idee ce sa îi spun.  O prind de încheietura sa o opresc dar nu ma priveste!
- Ce m-ai vrei Jones?
- Nu reacționa asa, nu era ceea ce pare!
- Ai dreptate, nu ma interesează! Nu e treaba mea. Doar pana la urma mi-ai zis sa te las in pace!
- Ines doar nu crezi ca te cred?
- Am doar o intrebare, de ce ea? Ce nu ma crezi in stare?
- O Ba te cred in stare de multe!
- Nu ma crezi in stare sa fac ce tipa aia nu o sa îți facă niciodată? Se apleacă aproape de urechea mea. Tremur toată iar piele mi se face de gaina doar când îmi imaginez ceea ce îmi spune!
Nu ma crezi in stare sa te sărut, sa îmi plimb mâinile de pe talia ta in joc pe fund, apoi...
- Oprește-te Ines
- Atunci de ce m-ai oprit tu pe mine? De de ma pui in situația asta dacă vrei sa ma opresc?
- Bine!
- bine ce?
- Bine dacă vrei ca ideile tale sa devină realitate hai sa le facem, e un hotel in capătul străzi putem merge acolo!
- Tu vorbești serios?
- O nu am fost niciodată mai serioasă!....