Passion

Credinta

Când ți se pun toate pe tava ce ești cea mai fericita persoana. Toată vin la tine fără sa miști un deget. Dar toate au un cost și nimic nu o sa fie permanent dacă nu muncești pentru el. Respira, gândește și trezește-te la realitate!

- Doar nu crezi ca te-as duce într-un hotel jegos, sa nu crezi ca vreau doar sa te folosesc. Nu vreau sa ai impresia asta despre mine, nu vreau sa te oblig sa faci ceva ce poate îți va părea rau mai târziu...
- Ai dreptate, poate mi-a luat-o gura pe dinainte. Îmi dai atâta încredere când ma uit in ochii tai încât simt ca as putea conduce lumea!
- Si tu o furi pe a mea, când te privesc îmi tremura tot corpul și am o stare de transă.
- Deci ce putem face acum?
- Vrei sa mergem sa mâncam ceva?
- Acum ca spui, mi-am adus aminte ca sunt lihnita...
- Minunat!

Îi fac semn sa ma urmeze și mergem la o terasa puțin mai retrasa de centru. E o zona liniștita, te face sa uiți de toate problemele. Ne așezăm o măsuță intr-un colț al terasei, privirea ei o caută mea a mea, se simtea incomfortabila si nu înțelegeam de ce. Ma întorc si văd un barbat care se uita insistent la ea, îi iau mâna intr-a mea si îi spun mai mult in șoaptă:
- Hey, nu o sa vina încoace stai liniștita!
Cine e tipul ala oricum?
- E o poveste prea oribila sa ți-o spun acum?
Spune cu glasul tremurat si expira zgomotos când pleacă din local.
- Ți-a făcut cumva ceva?
- Ce? Nu! In nici un caz!
- A... Ok!

Vine chelnerul după scurt timp. Era un tip la vreo 25 de ani, bine făcut, cu parul negru ca pana corbului pieptănat aranjat pe spate, cămașă se mula perfect pe corpul sau, mânecile erau suflecate pentru a face priveliște antebrațelor pe care le incorda când ma priveste si facem contact vizual. O văd pe Caliopi cum priveste oarecum amuzata situația dar si puțin enervată de el. Ma uit la ea si brusc spun:
- Tu ce vrei sa mănânci iubito?

Merita toți banii reacția tipului când a realizat ce am spus, toată increderea lui se evaporase si se citea pe fata lui stânjenirea pe care o simtea... Caliopi se uita zâmbind cu gura pana la urechi la mine si se chinuie sa nu o bufneasca rasul.

- O porție de naște carbonara!
- Și eu vreau o porție de piept de pui la grătar cu legume.
- Desigur vin imediat cu comanda, altceva?
- Da! Doua pahare de Merlot!
- Desigur imediat!
Ma uit cum pleacă aproape fugind de la masa noastră in local!
- Ce naiba a fost asta? Intreaba Caliopi, sfidând cel mai frumos Râmbetea pe care l-am vazut vreodată.
- Trebuia sa îi pună cineva stop, nu? Doar ma sorbea din priviri!
- Îl compătimesc, cine nu ar face-o! Tu ești tu și arați de milioane doar nu credeai ca o sa își tina cineva ochii acasă când treci tu pe strada.
- De ar avea toți ochii tai as iubii sa fiu privită asa!
- De ce te caut in toată lumea și nu te găsesc in nimeni?
- pentru ca nu ma cauți pe mine și ce alții ca mine!

Privesc la mancarea ce ne este adusă de o chelnerița de tata asta și ma amuza ca nu a mai avut curaj sa vina iar sa ne Aducă comenzile. Ne este adus și vinul pe care l-am comandat, arată atât de bine și parfumul sau îmi îmbia nările.
In timp ce îmi condimentam mancarea realizam ca ea nu o făcea ci doar privea in gol Ținându-și mâinile împreunate.
- Ce faci, te rogi?
- Da, asa am fost Învățată de când eram mica și mi-a intrat in sange chestia asta!
- Nu îți condimentezi mancarea?
- Nu, nu mănânc condimentat de fel!
- Serios? Nu stii ce pierzi! Spun in timp ce tai o bucata de pui și i-o întind sa o apuce! Iar când o face, simteam ca m-am pierdut era cel mai sexy lucru pe care îl putea face in acel moment. O privesc și zâmbesc in timp ce mesteca și apreciază arta mea de a condimenta mancarea perfect.
- Cred ca ai și uitat de puiul din farfurie privindu-ma atât! Manaca!
- Ai dreptate, eram pur și simplu pierdută in spațiu!
Acum ca mi-am amintit, adineaurea te rugai! Ce religie ai?
- Catolica!
-Serios? Ești prima persoana din orașul asta de care aud ca nu e ortodoxa!
- Nu e oricum mare diferența între ele stii prea bine! Părinții mei sunt foarte evlavioși, ei trăiesc sa îl slujească pe Dumnezeu și pe nimeni altceva! Sunt foarte închiși in bucla lor de sticla, orice ce nu li se pare lor bine o închid cu "nu d voia Domnului". Nu spun ca nu as crede in Dumnezeu, o fac enorm de mult dar prefer sa privesc si inafara cutiei.
- Vai! Ni credeam ca mai sunt oameni asa in zilele astea!
- Nu toți sunt ca mama ta, Ines!
- Da!
- Tu in ce crezi Ines?
- In mine, cred ca eu sunt singura persoana pe care ma pot Baza sa îmi îndeplinesc scopurile in viața și dacă nu cred eu in mine, cine o sa creadă?
- Ce frumos! Care sunt scopurile tale?
- Vreau sa devin o scriitoare!
- Wow, suna minunat! Și despre ce vrei sa scrii?
- Nu știu dar când voi stii voi scrie! Pur și simplu am sa știu și am sa scriu! Tu ce scopuri ai?
- Eu vreau sa predau istoria!
- Wow o sa murim sărace! Spun și ne apuca rasul pe amândouă!
- Cred ca ar trebuii sa plecam deja S-a făcut ora 16:22, și părinții mei sigur o sa ma înnebunească cu telefoanele dacă nu sun!
- Desigur! Spun ridicându-se si runcand o bancnota de 100 de lei pe masa.
- Pot sa te conduc? Spun si o iau de mâna. Îi văd surprinderea pe fata când mâna mea o strange pe a ei.
- Desigur!

Ne integram atât de bine in peisaj încât nici măcar nu părea ciudat ca suntem doua ibovnice. Totul părea atât de natural și simplu, la mai bine de doua străzi de blocul ei ma oprește și ma trage aproape de ea, îi simteam respirația atât de apăsătoare pe piele...
Respirația ei ma gâdila pe gât când se aproprie de urechea mea și îmi șoptește.
- Multumesc pentru masa Ines!
- Cu placere! Spun și schițez un zâmbet larg.
Ma aproprii și mai mult de ea și o sărut pe obraz, încet, usor, abea atingând piele ei fina si totuși o simteam pana in măduva oaselor. O văd cum roșește si zâmbește uitându-se in jos. Brusc părea asa departe deșii era chiar lângă mine, totul se simtea mai mult decât era. Poate doar exageram dar îmi ascundea ceva, ceva grav...
- Voi merge singura de aici, nu vreau sa te vadă ai mei si sa te ia la interogatoriu.
- Dorința ta îmi d porunca!

O văd cum se îndepărtează de mine si bula ei de parfum se pierdea in mirosul de benzina al mașinilor de pe strada.

...

In seara asta iau cina in oras cu mama după ani buni. Ultima data când am fost sa mănânc ceva cu ea a fost când aveam 12 ani și ma dus la o intalnire de afaceri ca sa îl impresioneze pe șeful ei... Rochia roșie cu spatele gol și despicatura dinte-o parte țipau sexy. O văd cum sta in spatele meu in oglinda și ma admira din cap pana in picioare. Nici ea nu se lasă mai prejos, arata splendid, rochia neagra cu decolteul puțin cam prea adânc te capta cu siguranța!
- Nici nu îmi pot da seama când au zburat anii și ai devenit o femeie atât de frumoasa Ines.
- Anii au fost blânzi cu tine mama, arați minunat! Dar unde mergem de ne-am îmbrăcat asa de elegant?
- Un partener de afaceri tine o micuța pentrecere și ne-a invitat!
- Pe amândouă? De unde mai ma rog ma cunoaste tipul asta?
- Nu știu dar mi-a spus sa te aduc cu mine.

...

Locul era imens, luminile calde îmbinau peisajul, mirosul de coniac și țigări te înconjurau, lumea era atât de extravaganta, femeile arătau toate ca scoase de pe copertele revistelor de la Vogue. Zăresc o tipa ce ma priveste insistent, era o bucățică! Blonda, supla, formele bine conturate, cel mai probabil  erau silicoane, arătau prea bine sa fie reale. Merg in urma mamei pana ce întâlnim un barbat. Eram cu privirea încă pe femeia blonda când ia-am auzit glasul tipului. Avea un timbru jos, vocea lui se făcea auzita cu ușurintă oriunde, suna totuși atât de melodioasa. Îmi întorc privirea la el și rămân socata pentru o secunda.

Ma scana din cap pana in picioare, cu un zâmbet oarecum pierdut pe fata, arată intr-un mare fel! Trupul înalt, bile lucrat, se vedea prin costum prea bine, avea o barba scurta pe maxilarul bine definit. Ochii erau atât de albaștrii ca puteai înota in ei, buzele pline.
- Ma numesc Ossen! Spune si întinde mâna pentru a o lua pe a mea si o saruta blând.
- Ossen, ea e fica mea Ines. Spune mama înainte sa spun eu orice!
- Pot sa vorbesc in privat cu fica dumneavoastră doamna Aniston?
- Desigur!

Presimt ca va fii o seara pe încărcată...