Passion

Dezlantuirea

Perspectiva lui Caliopi

Ma pierdeam in detaliile peretelui ce-l priveam de parca puteam sa-l străpung cu privirea mea... Ma pierdeam in gânduri, sentimente, amintiri. Mirosul ei, zâmbetul ei, gustul ei de care nu ma puteam satura. M-am îndrăgostit de fata asta și nu îmi pot da seama când și cum. O privesc și ma gândesc doar la imaginea ei sub mine, îi aud gemetele imprimate in mintea mea. Părinții mei ar spune ca ma joc cu păcatul, ma voia arde și ma voi face scrum.
Am observat-o cum ma privea, ma excita doar caldura privirii ei. In pauza trecută văzusem un grup de fete ce își făceau planuri, care sa se ducă la ea. Ma amuza enorm entuziasmul tor și privirea superioară pe care le-o adresa Ines. Nu îmi pot da seama cum la liceu poate sa fie o persoana atât de stabilă iar in afara lui e ca un copil când îl duci in parc.
Bârfele circulau, lumea vorbea la fiecare colț. Toți o invidiază. Dar toți o cred aroganta si superficiala. Nimeni nu a încercat sa se dea la ea din întreg liceul. Îi sperie doar când își îndreaptă privirea spre ei.

In timp ce mergeam pe hol simt cu ma trage cineva de Brat. Când îmi ridic privirea era... o fata iar pe de o parte și de altar erau alte fete. Ma uit la ele nedumerita dar îmi aduc aminte ca erau fetele pe care le-a respins Ines.
Se uita toate la mine de parca eram soricelul lor...
- Fi atenta fato, hai sa facem un pariu.
- Pariu? Vrei sa faci un pariu cu mine?
- Da normal, pentru ca știu ca o sa-l pierzi...
- Atunci hai sa aud și după ma decid.
- Te vei duce la tipa aia aroganta, dacă faci ros de numărul ei pun la bătaie 150 de lei, dacă ai tupeu sa o și pupi, se fac 300. Ce zici?
- deci vrei sa ma duc la o necunoscuta, si sa o asalt cu toate asta? Pe dinăuntru ma luptam sa nu ma bufneasca rasul, cine se credeau ele? Ma subestimat total!
- Da! Sau poate nu, dacă tie îți e frica!
-Bine! Batem palma.

Spun si o văd cum zâmbește de parca are lumea la picioare. Îi auzeam prietenele cum ziceau..
- Tu crezi ca are sa reușească!
- Normal ca nu, o sa o si bata!
- Și dacă reușește?
- Nu o sa reușească, ne-a refuzat pe noi si suntem mult mai frumoase.

Îmi dau ochii peste cap la auzul remarcii. Merg spre Ines care statea rezemata de un dulap si se uita la ceva pe telefon. Când vede ca ma aproprii nici măcar nu reacționează. Își ridica privirea și ma priveste de parca urma sa o întreb unde e piața...
- Ines, știu ca nu prea te expui tu la liceu dar fii atenta, dacă faci ca mine câștigam bani frumoși.
- Orice sa te fac pe tine fericita!
- Tipele din spatele meu care se holbează încoa, nu te uita la ele!
- Nici nu aveam de gând sa o fac!
- Am făcut pariu cu ele ca reușesc sa îți iau numărul de telefon.
- Aaa da ca nu ți l-am dat, scoate telefonul ca ți-l dau acum!

Îmi scot telefonul si notez numărul, arunc o privire spre ele si le văd nervoase, aproape ca rupeau caietele ce le aveau in maini...

- Și tot mai trebuie ceva...
- Ce ceva? Spune si îmi zâmbește, știa deja ce voiam. Văd cum zâmbetul îi luminoase fata si amuzamentul pe seama filelor care mai ca se dădeau cu capul de pereți îi șoptea zâmbetul.
- Ma ajuți sau ce?

Îsi duce mâna spre obrazul meu, dându-mi parul după ureche. Îmi așez mâinile pe soldurile ei si o trag spre mine. Ea ma saruta înceți, fin dar destul de vizibil. Se desparte de mine si îmi spune la ureche.
- Sa ma aștepți după ore ca plecam impreuna!
- Bine! Spun si zâmbesc

Ma îndrept spre fetele ce erau rosii de supărare.
- hai da-mi banii!
- ce i-ai făcut, nu îmi pot da seama, deabea își ridica privirea când trecem și când ai apărut tu, zici ca ma uitam la alta persoana!
- atunci poate problema e la voi...
Îi iau cei 300 de lei și ma îndrept spre clasa unde aveam ora...

***

Priveam cum toți părăseau clasa, ea ma privea de parca nu m-ai exista viitor, vedea doar prezentul, voia doar sa se bucure de el.
Ma împinge pe catedra in timp ce ma saruta cu atâta pasiune, mâinile îi dansau pe corpul meu, ma făcea sa ma simt vie, dorita...
Ma obseda persoana ei, prezenta ei, nu as fii crezut ca poate decenii un viciu pentru mine..
Printre săruturi îi desfac nasturii cămășii, o sărut pe gât, cobor din ce in ce mai mult, îi sărut sanii si o aud cum geme, vocea ei era ca aerul mentru mine. Urc inapoi pe gât, lăsându-i un micuț semn, ce va ramane acolo o perioada. Ma despart de ea și o privesc direct in ochi, zâmbetul îi lumina chipul.
- Megem sa mâncam ceva?
- Ar trebuii sa plecam de aici...

~~~

Săptămâna petrecuta alături de Ines a fost ca un vis devenit realitate, era prima persoana pe care o vedeam când ma trezeam și ultima când ma culcam. Ma întelegea intr-un fel in care toate problemele și greșelile nu mai aveau valoare, îmi lumina existența, îmi recita poezii când stăteam seara pe balcon și beam vin, ma ajuta la eseele interminabile la care nu îmi găseam cuvintele. Am învățat-o sa danseze vals, o admiram când ieșea din dus uda sau când venea transpirată de la alergat. Îi sărutăm fiecare cicatrice, și fiecare părticică ce ura la ea. Prezenta ei îmi lua presiunea de pe umeri, ma bucura, ma entuziasma. Ma pierdeam in ochii și cuvintele ei de fiecare data când se apropia de mine. Și întotdeauna avea același efect asupra mea... ea ma eclipsa in afara dormitorului, dar in el, jucam doar după regulile mele.