Passion

De ne-ar mai fi fost dat inca o zi...

   O poveste buna, povestea vieții mele ar fii trebuit sa se oprească acolo, in momentul extazului meu sufletesc. Dar nu e o poveste fericita viața mea, nu i-a fost dat sa fie cel puțin. Și ce ramane apoi altceva decât lacrimi și suspine?

Dimineața vine alături de soare, dansand impreuna printre ferestrele larg deschise ale dormitorului. Dacă as fi putut as fii rămas acolo o mie de ani și o eternitate. Capul șezut pe pieptul meu era atât de usor, atât de perfect. Cu degetele trasa cerculețe pe abdomenul gol. Zâmbesc privind cum ochii săi erau in război cu soarele. Care in a străluci mai tare. Soarele poate lumina o viața dar ochii ei o luminau pe a mea.
Îi sărut creștetul capului și o strâng in brate. Își ridica privirea asupra mea și zâmbește pueril.
- Buna dimineața!
- Buna dimineața! Spune încet și melodios, cu o voce subtire și dulce cum nu îți mai e dat sa auzi.
- Ești pregătită sa ții piept zilei de azi?
- Când ești lângă mine pot face orice!
- Pana la urma te-ai gândit ce vei face in continuare?
- Ma voi întoarce și le voi tine piept.
- Dacă vrei sa merg cu tine...
- Nu! Ma voi duce singura!
- In caz de orice, ma suni și vin imediat.
- Stiu!

•••

Priveam in adâncurile tavanului gândindu-ma la tot am putut sa fac gresit in viața asta, tot ce as fii putut repara, dar totuși nu am făcut-o.
Pun mâna pe telefon și-l sun pe Dean. Telefonul suna și pentru o secunda chiar îmi doaream sa nu răspundă. Sa îmi închidă telefonul și sa nu fiu nevoită sa ma audă asa dar a raspuns, iar vocea lui părea atât de fericita. Atât de vie.
- Ines, cum de ma suni, nu ai mai sunat in ultimul timp.
- Am vrut sa-ți aud vocea...
- Ești bine, vrei sa vin pe la tine?
- Nu, nu e nevoie.
- Dacă spui tu!
- Dean?
- Da?
- Tu ești fericit!
- Normal ca sunt fericit, de ce nu as fii?
- Asta e tot ce voiam sa aud!
- De ce intrebi?
- Vreau mereu sa fii fericit orice S-ar întâmpla!

Spun și închid telefonul. Îmi îndrept privirea spre fereastra larg deschisă a camerei. Perdele fluturau in vântul adus de ploaie. Nici nu realizase-m ca se făcu-se șase seara, ziua asta o fost atât de grea și atât de rapida. Simt ca as m-ai fii trăit-o de o mie de ori doar o singura data. Gândurile nu mi le puteam controla. Îmi fugeau in toate direcțiile. Așteptam sa ma suna Caliopie dat nu a făcut-o. Eram îngrijorată pentru ea. Voiam sa ma ridic și sa ma duc la ea. Nu aveam puterea necesară sa ma ridic acum. Deșii trebuia sa o am, trebuia sa fiu tare, pentru ea, pentru noi. Ascultam ploaia ce răsuna de afara, liniștea era atât de calmanta dar atât de apăsătoare. Mai rau e când e rupta de sunetul telefonului. Era Cal....
- Da?
- Ines, Vino la mine, repede!
- Ce S-a întâmplat?
- Doar vino!

Iau geaca de piele pe mine și fug repede la mașina. Deșii nu reauseam sa văd prea bine din cauza ploii am reușit sa conduc pana la apartamentul ei. Nu se auzea gălăgie afara.
Îmi întorc privirea pe bancheta din spate și văd geanta ce mi-a fost data de Natașa. Scot din ea pistolul și îl ascund in la brâu. Urc pana la apartamentul ei. Ciocan, ciocan, dar nimic, nici un sunet nimic. Apăs pe clanța și usa se deschide. Trec pe lângă Bucătărie iar picioarele mi se înmoaie când îi văd părinții zăcând intr-o balta de sange. Incerc sa îmi controlez respirația și înaintez spre living. Intru o zăresc pe Call stand in genunchii cu mâinile la ceafa. Spre ea ținea îndreptat un pistol. Groaza era doar in sufletul meu...
- Ossen!
- Ce?
- Aveam o înțelegere!
- Înțelegere pe care tu ai rupt-o când te-ai dus la curva aia de Natasha!
- Ines despre ce vorbește?
- Tu sa taci! Spune și o amenință cu pistolul.
- Las-o in pace Ossen! Lasă pistolul!
- Eu sunt bătaia voastra de joc? După tot ce mi-a făcut femeia aia crezi ca ma poate ucide ea pe mine?
- Lasă pistolul!
- Sun-o!
- Ce?
- Sun-o pe nenorocita aia sa vadă cu ochii ei!
- Nu e nevoie, sunt deja aici! Spune Natasha intrând pe lângă mine intreptandu-se spre el.
- Ai vrut sa ma înlături din joc, eu te-am creat pe tine. Acum veți plății toate pentru asta.
- Ossen, sunt copii, nu e vina lor, problema ta sunt eu, nu ele.
- Acum o dai la întors? Nu ti-a ieșit planul? Normal ca ai pus pe altcineva sa-ti facă treaba dacă tu nu poți!
- Ossen, lasă fata in pace, deja i-ai făcut destul rau.
- Nu!

Îndreaptă pistolul spre el iar el începe a rade isteric. Nebunia lui era incredibil de dupreroasa pentru toți.

- Nu o sa o faci!
- Ossen dragul meu soț o sa o fac! Am vrut sa fac asta încă din prima zii când m-au pus sa ma căsătoresc cu tine. M-ai schingiuit ca pe câini, sa nu crezi ca nu o voi face!
- lasă arma jos sau trag in ea!

Scot și eu pistolul și îl îndrept spre el. Cal mărește ochii ce erau inlacrimati apoi își lasă privirea in podea.

- Arunca pistolul Ines! Spune Natasha.
- Și ce altceva vrei sa fac?
Nici bine nu îmi întorc privirea de la ea caci o bufnitura răsuna in ecou iar Call pică inerta făcând balta de sange in jurul ei. O alta împușcătură imediata răsuna iar după ea cade și Ossan.
- Nuuu, nu, nu, nu, Cal!
Spun tarandu-ma lângă ea luând-o in brate dar era prea târziu. Lacrimile îmi curgeau siroaie in barba, nu puteam sa aud nimic, sa gândesc nimic. Natasha trăgea de mine sa plecam dar nu puteam pleca de acolo. Nu o puteam lasă. Era iubirea mea. Nu puteam traii fără ea.
-Ines trebuie sa plecam, sigur S-au auzit împușcăturile. Oricând o sa vina politia.
- Nu!
- Cum Adica nu?
- Pleacă tu, du-te!
- Și politia?
- Politia nu va avea martori!
- Nu fa ceea ce cred eu ca vei face!
- E mai bine asa!
- Ți-am zis ca iubirea îți aduce doar moarte!
- Ai dreptate! Acum pleacă.

Aștept ca pașii ei sa nu se m-ai audă iar eu m-ai privesc încă o data chipul iubirii mele. Adun pistolul ce-l aruncase-m și-l îndrept spre tâmpla. Îi sărut fruntea ei apoi o pătrund pe a mea.
Apoi nimic, nu mai era nimic. Nu m-ai era chin, suferința, dar nici fericire sau bucurie. Era absolut nimic...

Ma întreb oare cum ar fi fost sa nu ne fii întâlnit. Sa nu ne fii îndrăgostit, sa nu-ti fii simțit caldura buzelor pe pielea mea. Poate as fii trait dar vie nu as fii putut sa ma simt. Caci sursa ce îmi dadea viața erai tu. Fără tine ce rost mai aveam eu, ce rost mai puteam avea eu  vie dar fara viața?