Doctorul inimii mele

§ Cap. 6 §

Fetele au întrat în mall-ul imens al orașul încercând sa găsească un magazin cu rochii, cel puțin Yuna, pentru ca Sia doar era fascinata cât de mult s-a schimbat de ultima oară de a mers în el. Atât de mult ii era frica de părinții ei încât nici din casa nu ieșea numai sa nu facă ceva greșit.

În vitrina unui magazin, Yuna zări o rochie perfecta pentru Sia. Era alba, cu umerii descoperiți, mâneci scurte și cu puțin deasupra genunchilor. Era simpla și un material de voal delicat,numai bună pentru Sia.

Intrate în magazin, imediat o cer și se duc sa o probeze. Sia se uita în oglinda puțin dezgustată de felul în care arăta. Recunoștea faptul ca rochia era foarte frumoasa, dar nu și pe ea. Într-un final se decide sa iasă din cabina sa ii arate Yunei cum ii se așează pe ea.

Își îndreaptă privirea către fata dar parca nu o recunoștea. Combinația dintre pielea ei alba și corpul ei parca sculptat ca pentru un înger cu rochia de un alb imaculat și parul ei negru ca tăciunele, nu făcea nimic altceva decât sa para îngerul pentru care a fost sculptat corpul ei.

Yuna-O luăm. Neapărat!
Sia-Nu știu ce sa zic.... Mi se pare ca îmi sta puțin prea nepotrivit pentru mine.
Yuna-Nu este adevărat! Arăți pur și simplu ca un înger coborât pe pământ.
Sia-Hai ca exagerezi...
Yuna-Exagerez sau nu, tot o luăm. Se uita la ea cu atât de multă admirație și căldură, iar Sia se simțea în siguranță în jurul ei.

Ajung acasă la Yuna acasă și incepe sa o aranjeze la par și fata. Având în vedere faptul ca era o întâlnire cu părinții lui nu avea sa ii facă un machiaj mare, ci unul simplu care sa ii avantajează fata subțire. Parul avea de gând sa îl onduleza puțin fata încât forma parului Siei, fiind în scări, sa ii stea bine.

La finalul aranjării sale Sia se priviți în oglinda uimita de talentele Yunei. Niciodată nu s-ar fi văzut asa având în vedere ca ea nu avea nici măcar un luciu de buze.

Sia-Doamne...
Yuna-Ce? Nu îți place? Pe fata ei se putea citii teama pentru faptul ca nu i ar putea plăcea fetei ce ii făcuse.
Sia-Ador! Doamne, arat atât de diferit nici măcar nu m-am recunoscut în oglinda, ii spune aceasta intimp ce se ridica de pe scaun, îți mulțumesc din tot sufletul, Yuna! Chiar nu știu ce m-aș fi făcut fără tine!
Yuna-Pai asta a fost datoria mea pana la urma. O ia în brațe zâmbind simțind-o pe Sia cât de fericită era.

                          ..........................

Cam scurt capitol, dar urmează altele mai mari și cum trebuie.
Sinceră sa fiu cred ca nu merit sa fiu iertate având în vedere ca nu am mai scris la cartea asta din august și gen e 21 februarie. Am avut niște perioade grele și chiar nu am avut starea necera în a mai scrie.
Dacă capitolul asta se citește atunci mai scriu la ea. Deci da, depinde de voi acum:)