Arzi #2 (seria Anonymous Society)

10. Cine este? Tu să îmi spui.

          Killian

          Te iubește și te-apasă,
          Și te strânge, nu te lasa,
          Nu te chinuie, te-agata
          Ca o ata.
          Te primește și te-alină
          Și te-apropie, te-nclina
          E mica, dar nu-i puțină
          Inima plină.

           Cine este? Tu să îmi spui.
           Printr-un mesaj să-mi expui.

          Primisem ultima ghicitoare din sirul interminabil în acea dimineața. Și eu și Milan și Davis aveam câte una pe telefon, dar de data asta erau diferite. Fiecare avea alte versuri de elucidat. Toți trei eram la fel de blocați.
          Trecuseră trei ore! Și nici macar Easther nu avea idee despre ce e vorba.
          -Nimic? Mă intreba Milan oftand lung.
          -Nimic, am murmurat resemnat. La tine?
          A clătinat din cap și s-a trântit pe canapea, langa mine.
          -Da-mi telefonul tau și ia-l pe al meu, propuse el. Poate e mai ușor să rezolvam o ghicitoare dacă nu suntem presați.
         Parea o idee buna, așa ca am făcut schimb de telefoane.

          E acasă, dar nu este
          Și-acum încă-i cauți veste
          De la an la an tot creste
          Iubiri modeste.
          Oamenii-au pornit războaie
          Sângele a curs șuvoaie,
          Pentru-același scop se moare
          Și nu doare.

          Cine este? Tu să-mi spui.
          Printr-un mesaj să-mi expui.

          I-am aruncat telefonul în poala lui Milan. Nici macar nu avea rost să citesc porcăria aia a doua oară. Creierul meu refuza, pur și simplu, să coopereze. Era p mare gaura neagra în mintea mea.
          -Poate e vorba despre o iubita? Spuse Milan gânditor cu ochii încă în telefonul meu.
          -Am încercat iubita, soție, amanta, și toate derivatele, am oftat eu exasperat. Nu e nimic de genul asta. Tu ce ai încercat la ghicitoarea ta?
          -Armata, pace și stat democratic.
          -Stat democratic? Am pufnit eu. Faci mișto de mine?
          Nu făcea mișto de mine.
          Mi-a aruncat telefonul înapoi și amandoi am rămas pe canapea, în liniște și cu gândurile departe.
          -Ce faceți aici, tolomacilor? Ne intreba Davis radios ca o păpădie.
          Probabil Easther îi făcuse un sex oral, pentru ca alta explicație pentru bucuria enervanta din ochii lui nu îmi puteam imagina. M-am strâmbat la el.
          -Încercăm să rezolvam ghicitorile, spre deosebire pe tine.
          Davis a pufnit dându-și ochii peste cap și s-a trântit pe canapeaua de pe partea opusa a mesei. Ne privea arogant, cu un rânjet pe buze. M-am aplecat spre el, cu coatele sprijinite pe genunchi. Privirea mi s-a îngustat.
          -Care-i treaba, Black? Am întrebat precaut. De ce dracu ești așa bine dispus?
          -Pentru ca eu, spre deosebire de voi, mi-am terminat sarcina tiranică și plănuiesc să o insotesc pe Easth în LA weekendul asta.
          -Ce? Am pufnit încruntat. Milan pleacă după-amiaza în Washington. Nu poți să pleci și tu!
          -Zău? Și de ce nu pot, mă rog? Am dezlegat ghicitoarea și nu îmi amintesc să-ti fi cerut voie să plec, Moriatis! Care-i problema?
          -Ce?! Am icnit în același timp în care Milan a marait:
          -Vreau să văd ghicitoarea aia!
          Davis a oftat teatral și și-a scos telefonul din buzunar.
          -Priviri și invatati, dobitocilor, ne arunca el aparatul peste masa. Și nici macar nu m-a ajutat Easther!

          Printre arme, printre gheare
          Și dureri cercetătoare,
          Munte de determinare
          Temătoare.
          Când apare, când răsare,
          Când e slaba, când e tare
          Când iubește-a sarbatoare
          Apoi... moare.