Arzi #2 (seria Anonymous Society)

22. Unii ingeri...

Killian

Julie încă se purta ciudat, James era mai tăcut decât de obicei și eu eram un pachet ambulant de nervi. Pe langa gândurile legate de cei doi, Milan ne anunțase ca încercarea de noaptea trecuta de a pune mana pe ultimul indiciu eșuase și secretara mea mă sunase în creierii dimineții pentru a-mi spuse ca un client important, pe care îl urmăream de luni de zile, refuzase o colaborare cu mine din cauza faptului ca nu-mi aratasem fata prin oras de-o vesnicie.
Pe langa toate astea, de parca nu erau destule probleme pentru o singura zi, aveam o presimțire enervanta ca lucrurile or să escaladeze la prânzul de acasă de la familia mea. Cunoscându-mi familia, ar fi trebuit să știu sigur ca ceva o să meargă prost.
Taxiul a oprit în fata casei și toți trei am coborât. I-am lasat un bacșis generos șoferului, din considerente logice: dacă eu aveam o zi de rahat, macar el să aibă o zi buna. Mi-a mulțumit de câteva ori chiar și după ce am închis portiera.
James privea curios în jur.
-Aici ai crescut tu? M-a întrebat cu jumătate de gura.
Am hohotit sec clătinand din cap.
-Nu, puștiule, i-am răspuns oftând. Am cumpărat casa asta acum doi ani, când compania mea a atins o cifra de afaceri pe care oamenii care locuiesc aici nu credeau ca o să o atingă vreodată.
În anul trei de facultate, atunci când am pus bazele companiei mele, tata mi-a ras în fata spunându-mi ca nu am stofa de afacerist, iar scumpa mea mama m-a privit în sila și mi-a amintit ca n-am fost niciodată în stare să fac ceva bun și nici n-o să fiu vreodată. N-am mai pus piciorul în casa lor pana în urma cu doi ani. Compania mea trecuse printr-o creștere uriașă în ultimele luni, ajungând pe coperțile publicațiilor de specialitate. Presa mă supranumise "Monstrul care a creat un monstru", pentru ca nu se mai văzuse nicicând o expansiune atât de mare a unei companii atât de mici. În ultimii doi ani lucrurile au escaladat chiar și mai mult, compania mea ajungând să valoreze peste un milion de dolari, oferea locuri de munca pentru peste doua sute de persoane și îmi aducea un profit anula de peste o suta de milioane. Practic, eram putred de bogat.
-Jules, i-am spus în soapta când eram aproape la ușa.
-Huh?
M-am holbat la ea. Huh? Eram pe punctul de a o prinde de umeri, ca să o zgâlțâi puțin.
-Tata e libidinos, am avertizat-o eu. Sora mea vorbește mult, fara să gandeasca iar mama e chiar mai rau decât atât. Orice or să zică... să nu te lasi afectata de ei, bine?
Mi-a aruncat o privire oripilată. Bine, poate ar fi trebuit să o avertizez înainte de a ajunge aici.
Ușa s-a deschis în fata noastră înainte ca vreunul dintre noi să fie pregătit pentru asta. James a tresărit și s-a ascund pe jumătate în spatele meu, iar Julie a șuierat și a încremenit langa mine.
Totul a meritat când zâmbetul Victoriei a înghețat și apoi a început să cada. S-a uitat când la Julie, când la James. Ea ii aștepta pe Davis si Milan. Ups! Când și-a fixat ochii intr-ai mei, am știut ca dezamăgirea o strângea de gat. Nu mai parea prea fericita să mă vadă.
-Buna, i-am spus rânjind.
Oh, da, știam al naibi de bine să-mi fac intrarea.
Victoria și-a reconstruit rapid un zâmbet politicos.
-Bine ati venit, ne spuse ea deschizând ușa mai mult pentru a ne face loc să intram.
Se purta de parca acea casa nu fusese cumpărată de mine, din banii mei, de parca nu secretara mea plătea lunar toate facturile direct din contul meu și de parca eu eram musafirul, nu proprietarul acelui loc. Era amuzant de privit.
-Killian, spuse ea continuând să zâmbească fals. Nu ne faci cunostinta?
-Aceasta este draga mea sora si preafericita mireasa, Victoria. Vic, ei sunt Julie și James.
În holul de la intrare s-a așternut o tăcere de inmormantare. După ce s-a uitat la mine de parca era gata să mă ucidă, Victoria și-a mutat atenția asupra lui Julie. S-a asigurat ca o face să se simte incomod cât a scanat-o din cap pana în picioare.
-Îmi cer mii de scuze, i-a spus continuând să zâmbească cinic. Killian mi-a spus ca vine insotit de doua persoane, dar nu mi-a vorbit deloc despre tine.
-E în regula, si-a dres Julie glasul. Mă bucur să te cunosc.
-Să mergem în sufragerie, ne invita ea. Mama și tata asteapta.
La drept vorbind, mă durea în cot de mama și de tata. Aveam un singur motiv pentru care mă mobilizasem să apar în oras pentru nunta Victoriei: voiam să-i scot din sărite. Ar fi fost înnebuniți de fericire dacă nu veneam și tineam la sănătatea lor psihică intr-o asemenea măsura, încă voiam să le-o terfelesc eu personal.
Mama și tata asteptau, intr-adevăr. Pe scaune, la masa, foarte departe unul de altul. Tata avea un ziar în mâini iar mama un pahar cu gin. Bea porcăria aia de când mi-o puteam aduce aminte. Încă aveam coșmaruri cu mirosul acelei băuturi și de-a lungul anilor devenise un criteriu de selecție: niciodată nu încercam să intru în vorba prin baruri cu femei care beau gin.
-Killian, scumpule, zise mama mieros atunci când a dat cu ochii de mine. Ah, ce copil drăguț! Cum te cheamă, draga?
Bietul James m-a strâns atât de tare de mana încat mi-au amortit degetele.
-James, a murmurat el cu jumătate de gura.
-Ce dragut, chitai mama. Și tu cine ești, scumpo?
Julie îsi păstra cumpătul mai bine decât James, dar știam ca se simte ca în fata plutonului de execuție. La drept vorbind, cam așa mă simteam și eu, numai ca pentru mine nu era ceva noi, ci un rau necesar. Nu-mi făcea plăcere să-mi petrec timpul cu oamenii astia, dar trebuia să o fac din când în când, ca ei să nu uite cine le finanța viața, datorită cui aveau mâncare pe masa și un acoperiș deasupra capului.
-Numele meu este Julie, doamna Moriatis. Mă bucur să va cunosc.
Privirea pe care mama mi-a aruncat-o? Oh, de neprețuit. Am ignorat-o, așa cum făceam în majoritatea parte a timpului, și mi-am îndreptat atenția asupra tatei. Se uita lung la femeia de langa mine.
-Buna, tata, am spus pornind spre masa, cu James și Julie langa mine. Ce bine e să fiu din noi în casa mea.
-Am citit un articol care spune ca în curând n-o să îți mai permiți o casa, mi-o trânti el.
Îl citisem și eu. Bineînțeles, presa aflase despre unul dintre contractele pe care le pierdusem în ultimul timp și făcuse din țânțar armăsar. Iar mie îmi convenea de minune asta în acel moment.
-Știi cum e în viata, am spus ridicând din umeri nepasator. Uneori câștigi, alteori pierzi. Defapt, nu cred ca știi, dar îți spun eu ca așa e. Stai jos, James, l-am indemnat pe copil.
Julie m-a strâns încet de brat. M-am uitat întrebător la ea. Nu știa care-i problema mea și de ce mă purtam așa ciudat. I-am promis din priviri ca o să îi explic mai tarziu. Speram ca avea să înțeleagă.
-E al tau? Întrebă mama ca din senin.
Mi-am întors privirea intrebatoare spre ea. Nu se uita la mine, ci la Julie. Vazand ca nimeni nu intelege ce vrea să spună, a oftat și și-a dat ochii peste cap.
-Copilul, ne lamuri facand semn cu bărbia spre James. E al tau?
-Nu, spuse Julie călcându-și pe suflet. Nu e al meu.
-Atunci al tau? M-am întrebat ridicând o spranceana. Defapt, ar fi trebuit să mă aștept la așa ceva din partea ta. Un copil apărut ca din pamant e exact ceva ce ti s-ar potrivi, Killian.
M-am asezat pe scaun mai mult amuzat decât iritat. Nimic din ce spunea sau făcea mama nu mă mai putea rănii. Trecuseră ani de când eram imun la veninul ei.
-Oh, haide, mami! Am pufnit ironic. Credeam ca ai mai multa încredere în mine.
M-a privit scarbita, nasul i s-a incretit și și-a dat ochii peste cap. Și-a luat pachetul de țigări de langa paharul cu gin, a scos una și a aprins-o. La masa aia, la nici un metru de ea era un copil. Nu dădea nici macar doi bani pe asta.
-Deci, Julie, îsi drese Victoria glasul mieros. Cum v-ati cunoscut?
Julie parea în încurcătura. Îsi framanta agitata mâinile în poala și chipul îi pălise. Mi-am asezat palma peste mâinile ei.
-Am intrat în biserica pe care o îngrijește în timpul ei liber și m-a atacat cu o matura, i-am răspuns Victoriei.
-Faci voluntariat? Ceru sora mea să stie, clipind des în direcția lui Jules.
-Nu, nu tocmai. Tatăl meu este preot, îi explica ea. Îl ajut cât pot de mult, atunci când nu muncesc.
-Muncești? Chicoti mama amuzata. Ce muncești, scumpo?
Termenul de munca îi era complet străin Vanessei Moriatis. Nu știa ce e aia, nu muncise nici macar o zi în toată afurisita ei de viață. Din punctul ei de vedere, faptul ca ne tolera era în sine o munca.
-Sunt asistenta universitară, îi răspunse Jules ridicând bărbia cu mândrie.
-Asistenta universitară, repeta mama aroganta. Nu știam ca sclavagismul e o slujba în zilele noastre, scumpo.
Mama a clipit nevinovata și și-a ridicat paharul de gin spre buze. Voiam să i-l torn în cap și apoi să i-l indes pe gat.
-James, am spus intorcandu-mă spre copil. Mergi în curtea din spate. În magazie sunt niște rafturi cu carti. Alege câteva pentru mine, bine?
Am văzut în ochii lui ca intelegea: urma să aibă loc o discuție de oameni mari. Parea chiar ușurat ca poate să plece, atunci când s-a ridicat. L-am condus cu privirea pana când a ieșit din casa, apoi m-am întors spre mama. A trebuit să-mi îngheț inima, sentimentele și frustrările. Tot ce a mai rămas viu în mine a fost furia.
-Ce știi tu despre munca, Vanessa? Am întrebat aruncându-mi un brat pe după umerii lui Julie. Toată munca pe care ai prestat-o vreodată a fost să duci o sarcina la termen și să naști doi copii.
-Tot e mai bine decât nimic, pufni ea stramband din nas spre Julie. Defapt, dacă mă gândesc mai bine, chiar pare genul tau. Draguta, micuță, cu capul în pamant. Sper să nu fii suficient de idiot încat să o lasi gravida, lătră sufland fumul spre mine.
Mâncarea se racea pe masa și nimeni nu se atingea de ea. Mama bea, Victoria urmarea meciul de tenis dintre mine și mama iar tata nu îsi ridicase ochii din ziar, ignorandu-ne pe toti sistematic. Mie îmi pierise pofta de mâncare și probabil și lui Julie. Mi-am infasurat degetele în parul ei și am început să îmi răsucesc suvitele groase pe deget. E în regula, Jules, încercam să îi transmit. Nu eram sigur dacă reușesc.
-Fiica ta se mărita cu un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârsta decât ea, am început eu să enumăr. Trăiți ca niște paraziți intr-o casa care nu e a voastră și depindeți de banii mei, aia despre care spuneați ca nu o să fiu niciodată capabil să îi fac. Mai mult, toată viața voastră e intre peretii astia pe care, dacă vreau, mâine pot să îi daram cu mâinile mele.
Scuza-mă ca spun asta, draga mama, dar nu ești în pozitia din care să critici pe cineva, cu atât mai puțin pe cineva ca Julie, care nu doar ca muncește, dar ajuta pe oricine îi iese în cale în timp ce cara cumpărături bătrânilor din cartier, face voluntariat la un spital de copii, îsi ajuta tatăl cu biserica și cultiva legume pentru enoriași. Defapt, știi ce? Ar trebuii să îți dea câteva lecții despre cum să fii om și cum să fii mama.
Mimica mamei mele era întunecata și știam ca îmi stinsesem scopul. Aș fi putut să mă ridic și să plec chiar atunci, dar nu încă. O atacase pe Julie fara nici un motiv, iar eu plănuiam să îi întorc favoarea acolo unde o durea cel mai tare: Victoria.
-Parca spunea ca nu e copilul ei, a scrasnit mama, intr-o încercare disperata de a abate atenția de la subiect.
-Nu este, am spus sec. James e orfan. Locuiește în orfelinat. Cu toate astea, Julie se poarta cu el mai bine decât ai făcut-o tu vreodată cu proprii tai copii, Vanessa. Iar tu, am continuat intorcandu-mă spre Victoria, sper din suflet ca ai citit cu atenție contractul prenupțial pe care l-ai semnat, surioara, pentru ca atunci cand viitorul tau sot o să te prindă în pat cu vreun neica nimeni, eu n-o să mișc un deget să te ajut!
-Killian, a scrasnit mama printre dinti.
Am expediat-o cu un gest al mâinii și m-am întors spre Julie. Și-a ridicat spre mine ochii uriași, albaștrii ca cerul senin. Doamne, nu mai voiam nimic în clipa aia decât să o sărut pana raman fara aer.
-Ia-l pe James și asteptati-mă în fata. Vin imediat și mergem să mâncăm ceva în oras, bine?
Julie a incuviintat dand din cap și a sarit de pe scaun, bucuroasa ca poate să plece de la masa aia. O înțelegeam perfect. Imediat ce am fost sigur ca nu mă mai aude, m-am ridicat în picioare și m-a sprijinit cu mâinile de marginea mesei. M-am aplecat în fata și abia atunci am lasat toată furia din mine să se oglindeasca în ochii mei. Am sfredelit-o pe mama cu privirea.
-Să nu mai vorbești niciodată așa cu și despre Julie, am avertizat-o printre dinti.
-De ce? Pufni ea, încă aroganta în ciuda tuturor lucrurilor pe care i le spusesem. Crezi ca nu citim ziarele, Killian? Crezi ca nu știm ca sari din floare în floare, mai harnic decât o Albina? N-o s-o mai vedem niciodată pe Julia!
-Numele ei este Julie, nu Julia! M-am răstit lovind lemnul dur, facand-o pe Victoria să tresară. Cred ca nu înțelegi ce îți spun, Vanessa. Ai făcut ginul mai tare decât de obicei? Uite, o să îți explic: dacă mai indraznesti să vorbești vreodată cu ea sau despre ea așa cum ai făcut-o adineauri, o să zbori din casa asta în curul gol înainte de a apuca să clipești. Da, o să o fac și nu, nu îmi pasa ca ești mama mea pentru ca, practic, nu ești. Ești doar femeia care m-a născut.
-Killian, te rog, suspina Victoria lung. Mâine mă mărit!
-Da, chiar așa, am pufnit îndreptându-mi spatele. În ciuda avertismentelor mele, în ciuda rugăminților mele, te mariti cu un un bărbat pe care abia dacă îl suporti. Uita-te bine la mama ta, Vic. Exact așa o să ajungi în cativa ani, să nu uiți asta!
În timp ce vorbeam mi-am scos portofelul și am adunat toți banii cash pe care îi aveam. Erau puțin peste o mie de dolari.
-Poftim, tata, am spus aruncându-i în fata lui pe masa. Pentru prostituate. Oricum numai pentru ele te-ai deranjat să depui vreodată un efort. Mă bucur ca te-am văzut, draga familie, am spus peste umar. Sper să nu va mai văd niciodată după ziua de mâine!
Julie și James mă așteptau în fata casei. Julie chemase deja un taxi care a ajuns după un minut. Am urcat împreuna și ne-am oprit la cel mai apropiat McDonald's.
Apoi i-am lasat la hotel și am plecat intr-un bar din apropiere, unde am băut de după-amiaza pana mult după miezul nopții. Când am ajuns înapoi în apartamentul din hotel, Julie adormise cu James în camera lui. I-am învelit pe amandoi, chiar dacă am făcut atât de multa galagie încat aș fi putut să trezesc și morții.
În camera de zi am găsit o cutie mare pe masuta. Mi-a luat cinci minute să o deschid ca să găsesc înăuntru o rochie neagra și un bilet. Cineva îi trimisese o rochie lui Julie? Am luat biletul și l-am desfăcut furios.

Killian,

Unii îngeri nu trăiesc în rai.

Anonymous Society.