Arzi #2 (seria Anonymous Society)

31. Patru din patru?

Julie

Eram foarte dezorientata în acea dimineața, când m-am trezit aparent fara motiv cu noaptea în cap. Evenimentele zilei ce trecuse și-au făcut loc cu forța în mintea mea aburita de somn și am intrat în panica.
M-am ridicat în capul oaselor, privind buimacă în jur. Nu eram în casa mea. Nu eram nici în apartamentul lui Killian din hotel. Nu recunoșteam nimic în jur și nici pe el nu îl vedeam nicăieri. Eram dezbracata aproape complet. Mi-am privit mana tremuranda. Verigheta pe care mi-o dăduse Killian în timpul ceremoniei religioase era pe degetul meu inelar, alături de inelul cu diamant pe care mi l-a dat imediat după.
Totuși, unde era Killian? Nu-mi aminteam nimic de noaptea trecuta, ultima amintire pe care o aveam era din mașina. Probabil am adormit pe drum încoace, indiferent unde eram.
Nici lucrurile mele nu se vedeau pe nicăieri. M-am tras pe marginea patului și m-am infasurat în cearșaf. Cât mă uitam în jur, incercand să îmi dau seama unde sunt, ușa camerei s-a deschis cu un zumzăit electric, făcându-mă să tresar. Am sărit ca arsa în picioare, tinand cearșaful cu ambele mâini.
Apoi am răsuflat usurata și mi s-au înmuiat genunchii.
-Buna, îmi spuse Killian incruntat. Ce faci, Jules?
-Eu ce fac?! Am pufnit asezandu-mă pe marginea patului, ca să nu cad din picioare. Killian, vrei să mă omori?
-N-aș vrea să raman văduv după nici douăzeci și patru de ore de la nunta, a comentat inchizand ușa. Deci, nu. Nu incerc să te omor.
Mi s-au strepezit dinții auzindu-l spunând cuvântul ăla care începe cu N. Cu o zi în urma mă trezisem din somn cu gândul ca mă mărit cu Ryan, pentru a-i oferi o familie lui James. După numai o zi și o noapte, eram maritata, dar cu Killian, posibil insarcinata - tot cu el și speriata de moarte.
-Unde ai fost? L-am întrebat incercand să-mi potolesc inima care voia să-mi sara din piept.
Killian mi-a ranjit intr-un fel greu de descris în cuvinte. Parea foarte arogant, rautacios și mândru, în același timp.
-Nu suntem căsătoriți nici de-o zi și deja mă iei la intrebari, Jules? Îți intri în drepturi foarte repede pentru cineva care mai ieri îmi râdea în fata când am pomenit despre casatorie.
Defapt, chiar ieri se întâmplase asta, nu-i așa?
-Foarte bine, atunci nu-mi spune, am pufnit clătinand exasperata din cap.
M-am ridicat de pe marginea patului, cu gândul să intru în baie și să mă baricadez acolo pentru următorii doisprezece ani. Killian mi-a deturnat planul cu un singur pas făcut în lateral la momentul potrivit. Am tresărit când pieptul mi s-a lovit de al lui și mi-a incolacit talia cu un brat, lipindu-mă de el.
-De ce te comporți ciudat, Jules? M-a întrebat ingustandu-și ochii în direcția mea.
Am inghitit în sec. Pana și eu îmi dădeam seama ca mă port ciudat. Ce puteam să îi spun? Ca mă simt ciudat? Ca nu știu cum să mă port cu el? Ca nu știu cât din acea căsătorie e fictivă și cât e reala?
-Tu cum te-ai purta în locul meu, Killian? Situația asta e... ciudata!
-Ar fi fost mai comod dacă te-ai fi trezit cu Ryan în pat în dimineața asta? A mormait încruntat.
Nu, mi-am spus eu. Ar fi fost mai comod dacă m-aș fi trezit cu tine, în bratele tale, eventual...
Mi-am ținut gândurile pentru mine, dar mi-am simțit obrajii arzând. Killian s-a aplecat brusc, forțându-mă să mă las pe spate. M-a sărutat lung și apăsat pe buze. Era un sărut cast, care mi-a răscolit pieptul. Eram...foarte bulversata când s-a tras puțin înapoi și mi-a aruncat un zâmbet ilegal de superb.
Serios, oare Killian Moriatis avea macar un moment în care nu arata perfect, minunat, incredibil de atrăgător? Pentru ca eu nu văzusem nici macar unul pana atunci! Oare când era răcit, era la fel de superb? Sau poate când...
-Nu știu la ce te gândești, dar te uiți ciudat la mine, Jules, a chicotit el amuzat.
-Scuze, am îndrugat rusinata.
Killian a ras și s-a aplecat spre mine, apoi m-a sărutat pe umar. Mi s-a înfiorat tot corpul, din cap pana în picioare.
-Am o surpriza pentru tine, m-a anuntat cu vocea joasa și ademenitoare ca un păcat.
-O surpriza? Am repetat urmărindu-l captivată.
Nu știam care era motivul pentru care mă holbam așa la el, de parca nu îl mai văzusem niciodată. Statutul de sot al meu îl făcea și mai irezistibil decât înainte. Eram intr-o lupta cu mine să nu arunc cearșaful pe jos și să mă frec de el.
-Ihim, a murmurat zâmbind. O surpriza.
Am clipit de doua ori incercand să-mi vin în fire. Chiar când credeam ca o să mă sărute și o să mă ducă în pat... și-a îndreptat spatele și a făcut un pas înapoi. Ce?!
-Poftim, mi-a spus punându-mi ceva în palma.
Degetele mi s-au strâns în jurul obiectului, dar nu-mi puteam muta privirea de la el ca să mă uit în palma.
-Jules? Mi-a atras atenția încruntat. Ești sigura ca te simți bine?
-Ihim. De ce?
Pana și vocea mea suna pitigaiata și nesigura. Ce naiba se întâmpla cu mine?!
-Minunat, atunci mergi la baie, îmi spuse sărind un pas în lateral, ca să-mi facă loc să trec.
-La baie? De ce?
De data asta a fost rândul lui să se holbeze la mine.
-Julie, îți bagi joc de mine? Mergi la baie și fa testul ăla de sarcina odată! A pufnit gesticuland spre ușa.
M-am încruntat. Test...? Ochii mi-au coborât spre cutia din mana mea. Am tresărit atât de violent încat am scăpat-o pe jos.
-Jules, a pufnit Killian clătinand din cap. Ce tot faci, huh? Haide, iubito, mergi și fa testul asta, a oftat luând cutia de pe jos.
Am rămas încremenită în loc, privind cu neîncredere la obiectul din mana lui. Am clătinat cu hotărâre din cap.
-Nu? A întrebat precaut. Cum adică nu, Jules? Nu vrei să știi dacă ești insarcinata sau nu?
Am clătinat din nou din cap.
Aia era o minciuna. Voiam să știu dacă eram insarcinata, bineînțeles ca voiam! O parte semnificativă din mine încă mai credea ca bebelușii apar în viețile oamenilor care îi merita, dar asta era o prostie. James apăruse în viețile a doi oameni care nu doar ca nu meritau un copil așa incredibil cum era el, dar nici macar nu se obosisera să aibă grijă de el. Totuși, dacă părinții lui biologici nu l-ar fi avut, eu și Killian n-am fi ajuns niciodată în punctul acela. Pana la urma James fusese motivul pentru care noi doi ne-am tolerat încă de la început.
          -Julie, a oftat Killian scărpinându-se în creștetul capului. Trebuie să faci testul asta, bine? Trebuie să știm dacă ești insarcinata. Dacă ești, va trebui să îți găsim un doctor, să faci niște analize si controale, să evitam anumite poziții când facem sex și alte câteva chestii.
          -Ce? Am pufnit și am hohotit amuzata. Vorbești serios? Asta e problema ta acum? Ce poziții sexuale trebuie să evit?
          Killian parea serios ca moartea.
          -M-am trezit cu noaptea în cap și am căutat în jumătate de oraș o farmacie deschisă ca să cumpăr un test de sarcina. Am cumpărat șase, dar asta e cu totul alta discuție. Te rog, Jules, fa testul asta și apoi lasă-mă să te arunc în pat și să te țin acolo pana te deshidratezi și leșini de foame.
          Nu plănuiam să zic nu la așa ceva, asta era sigur.
          Dar înainte de asta, trebuia să mă asigur de ceva.
          -Rezultatul testului o să influențeze natura relației dintre noi? Am întrebat ridicând bărbia cu mândrie.
          Nu voiam un sot din mila. Nu voiam ca el să mă vrea doar daca eram insarcinata sau pentru ca împreuna ar fi fost mai ușor să îl adoptam pe James. Nu voiam să fiu pentru Killian ceea ce ar fi fost Ryan pentru mine, oricât de ipocrita aș fi pentru ca recunosc asta.
          -Rezultatul testului o să influențeze relația dintre noi doar dacă e negativ, pentru ca va trebui să te lăsam insarcinata cât mai repede cu putința, spuse relaxat, ridicând din umeri.
          Nu mă asteptam la asta, dar am reușit sa-mi maschez șocul intr-o incruntatura. Mai bine să creadă ca sunt nervoasa decât să stie ca mai aveam puțin și leșinam de fericire.
-Te-ai însurat cu mine din mila, Killian? Am întrebat ingustandu-mi privirea.
S-a uitat la mine de parca eram o idioata. M-am enervat, cu adevărat de aceasta data. I-am susținut privirea.
-Când am plecat în Miami, acum noua zile-noua!!!- nu știam nici ca e posibil să fii insarcinata, nici ca vrei să îl adopți pe James. Nici macar nu o să mai pomenesc despre mascarici și ce ai făcut! Ti-am spus deja ca am vorbit cu avocații despre adopție și îmi modific apartamentul, Jules. Pentru tine și pentru James. Plănuiam să te cer în căsătorie ca un om normal, să vorbesc cu tatăl tau, să facem lucrurile așa cum ar fi trebuit făcute, dar mi-ar deturnat planurile când ai decis ca e o idee buna să te mariti cu idiotul ăla. Așa ca nu, nu m-am însurat cu tine din mila, Julie. Alte intrebari mai ai sau o să faci odată testul ăla și apoi o să mă lasi să ti-o trag?
-De ce te-ai însurat cu mine atunci?
-Pentru ca te vreau, îmi spuse oftând exasperat. Ești extraordinar de încăpățânată și obositoare, dar ești și superba, minunata și incredibila. Nu plănuiam să mă îndrăgostesc sau să mă însor în Chicago, dar s-a intamplat și acum chiar vreau să știu dacă am nimerit patru din patru și o să devin și tata biologic, nu numai adoptiv. Te rog, Jules... fa naibi testul ăla odată!
Mi-am muscat limba ca să îmi ascund un rânjet prostesc. Am mers cu pași mici pana am ajuns în fata lui și l-am privit în ochi. Cu o mana îmi tineam cearșaful la piept iar cealaltă am așezat-o pe umărul lui. M-am ridicat pe vârfuri iar el a avut demnitatea de a se apleca spre mine. L-am pupat pe buze, scurt și cast, apoi am trecut pe langa el și am intrat în baie cu testul ăla.
Pentru prima data în viață, nu îmi era frica de viitor. Nu îmi era frica nici de necunoscut. Nu îmi mai era frica de nimic, pentru ca dacă îi puteam face fata lui Killian Moriatis atunci orice altceva avea viața pregătit pentru mine era o joaca de copii.

-Oh, Doamne, am suspinat strângând intre degete cearșaful de sub mine.
-Mai încet, Jules, mi-a cerut Killian printre dinti.
A spus mai încet, dar s-a mișcat mai repede. Aveam spatele atât de cambrat încat era foarte posibil să mi se frângă coloana, iar el îmi strângea soldurile de parca voia să treacă prin piele, carne și mușchi și să-mi sfărâme oasele.
-Tine-te bine, a scrâșnit un minut mai tarziu.
Mi-am afundat fata în perna și am muscat din ea cât de tare puteam. Killian mi-a împins un genunchi, desfăcându-mi și mai mult coapsele în fata lui. Apoi m-a plesnit cu putere peste fund și ...
-Rahat, a scrâșnit el când tot corpul a început să-mi tremure și am țipat scurt și ascuțit în perna. O să trezești tot hotelul!
Am bălmăjit ceva neinteligibil. Nu-mi mai simteam extremitățile corpului, aveam gâtul uscat și tot corpul meu era letargic, dar mă simteam minunat.
După câteva minute Killian s-a prăbușit pe pat langa mine și m-a tras în bratele lui. A tras apoi cuvertura peste noi și m-a strâns mai tare.
-Ești bine, Jules? S-a interesat înainte de a-și recăpăta suflarea.
-Mă simt minunat, am suspinat eu cu ochii pe jumătate închiși, mult prea leneșă să mă mișc.
-Nu am...
-Nu, am oftat la capatul răbdărilor. Nu ai, Killian. E imposibil, din punct de vedere biologic, așa cum ti-am mai explicat.
De când testul de sarcina ieșise pozitiv și imediat după aceea mă târâse cu forța la cea mai apropiată clinica, îsi făcea griji ca poate lovește copilul când facem sex. Imposibil din punct de vedere biologic, așa cum am spus.
-La ce ora îl luam pe James? M-a întrebat lipsindu-și buzele de umărul meu.
-La zece. Tata ne asteapta înainte de prânz.
Era ultimul weekend pe care îl petreceam în Chicago. Urma să plecam luni dimineața spre Miami iar eu aveam foarte mari emoții în privința asta, dar știam ca alături de Killian, acomodarea avea să fie foarte usoara.
-O să fac un dus, m-a anuntat sărind în același timp din pat.
-Pot să vin? Am chitait clipind nevinovata în timp ce îl urmăream cum mergea complet gol spre baie.
Ce priveliște!
-Am mai vorbit despre asta, Jules, îmi aminti el aruncându-mi o privire secera peste umar. Fara sex în dus pana se naște copilul.
Mi-am dat ochii peste cap și am scos limba la el.
A intrat în baie fara să se uite în urma. Ce ticălos!
          În mod oficial eram Julie Moriatis de doua săptămâni și jumătate iar Killian nu mai contenea sa-mi amintească asta. Îl boscorodeam de fiecare data, dar in secret îmi plăcea la nebunie.
          Procedura de adopție fusese demarată în forța a doua zi după cununia civilă, care avusese loc la doua zile după cea religioasă. În urma cu doua săptămâni, mai exact. Directorul orfelinatului era încrezător ca în maxim doua luni James avea să fie al nostru, în mod oficial. Neoficial, era al nostru încă de când a intrat în viețile noastre, cu zâmbetul lui molipsitor și ochii uriași. Și noi eram ai lui, pentru ca deja ne învârtea pe degete ca pe niște jucării.
          Easther, Davis și Milan plecaseră deja de o saptamana în Miami. Anonymous Society le dăduse un răgaz în ultimele săptămâni, dar toți eram conștienți ca tăcerea n-o să dureze mult, de-asta trebuia să fim în Miami cât mai repede posibil. Oricum aveam să ne întoarcem în Chicago foarte des, pentru fiecare etapa a adopției.
          Când apa la dus s-a oprit m-am răsucit pe spate și mi-am așezat mâinile pe burta. Încă era plata. Inafara de sânii mei care o luaseră razna, nu exista nici un semn fizic ca în mine creștea un copil.
          Ce ciudat, nu-i așa? La sfârșitul verii eram complet singura, fara perspective și cu un viitor incert. Câteva luni mai tarziu, la jumătatea lunii decembrie, aveam un sot, aproape un copil de opt ani și eram insarcinata.
          Am pornit de la a nu avea nimic inafara de temeri și frici și am ajuns la a avea o familie adevarata, pe care știam ca o să o iubesc și o să o protejez cu orice pret.
          Și totul, absolut tot era datorită lui Killian.