𝐒𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐌𝐞𝐮

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟓

𝐃𝐑𝐄𝐀𝐊𝐄

  Stau de mai bine de juma' de oră holbându-mă la ea prin așternuturile mele și să fiu al naibii dacă nu aș sării acum pe ea să o trezesc cum știu eu mai bine. 

Mă urăsc pentru faptul că am adus-o aici, dar era deja inconștientă când am ajuns și nu aveam cum să o duc în halul ăsta acasă. I-am făcut o părere prea bună mamei ei despre mime ca să o duc acum în starea asta. Așa că am preferat să-l anunț pe amețitul de Andrew și să inventeze el ceva.

O urăsc și pe ea pentru că nu a avut altceva de făcut decât să vină acolo, fix înainte să mă delectez și eu după o zi dată dracului cu o blondă dată dracului, să se uite direct în ochii mei pierindu-mi tot cheful. După asta nu am avut pe altcineva în cap, doar ea cu privirea aia de căprioară inocentă, bună numai de pus la perete. Să fiu sincer, asta e de când am scos-o din piscina aia nenorocită. Îmi aduc aminte perfect seara aia. De atunci ceva s-a schimbat. Eu m-am schimbat. Urăsc să recunosc, dar chiar așa e.

Orice-ar fi, sunt sigur că după ce o să mă distrez puțin cu ea o să pot să-i dau drumul mai departe, dar până atunci, de ce să nu-mi satisfac și eu puțin poftele carnale ? Oricum e la fel ca toate celelalte: proastă, profitoare și doar pe interes.
Și al naibii de frumoasă !

Mă corectează conștiința dracului . Bine, bine ! Poate că e și ceva mai frumoasă ca restu.
Ceva mai mult.

Oricum, asta nu o schimbă cu nimic. E prea cu fițe și figuri. Ce să mai spun de râzgâiată ? Tipica fetiță a lu' tati, plină de bani și fără griji. Prințesele astea ca ea nu știu ce e greul sau ce sunt alea griji și probleme. Li se oferă totul pe tavă până ajung "panarame cu facultate" și găsesc un prostalău așa ca ele, pe care să-l țină sub papuc. Nu sufăr târfele de genu' ! Se cred mari sfinte, da' pe când te uiți, ar putea intra tot orașul și ar mai și rămâne loc pentru încă câteva.

Acum că stau și mă gândesc mai bine, chiar îmi pare rău că am adus-o în patul meu, dar să fiu al naibii dacă știu ce m-a apucat. Era udă leoarcă și nu de mult a ieșit aiurita din spital, plus de asta era extrem de subțire îmbrăcată pe o vreme absolut "magnifică".
Jur că nu știu care-i faza cu mine de ajut așa persoane necunoscute din întâmplare.

  Se foiește dintr-o dată și începe să geamă de parcă o durea tot corpul. Nu mai stau pe gânduri și mă reped spre ea, pe marginea patului meu. O apuc de antebraț deși habar n-am ce vreau să fac și nu pot să nu remarc pielea ei fină de catifea dar mai ales cât de firavă e. Când degetele mele se încleștează pe brațul ei, simt un curent care-mi circulă prin tot corpul.
O stare ciudată se instalează în interiorul meu.

   Își deschide ochii speriată și se uită la mine ca la un animal sălbatic. Nu că nu aș fi.

   Are o privire pătrunzătoare iar ochii ei ca iarba te duc cu gândul la cea mai frumoasă și senină primăvară. Doar privind-o ai putea să liniștești mări și oceane datorită căldurii pe care o emană. Pistruii ei împrăștiați pe nasul mic cu vârf ridicat, îi dă un aer copilăresc și inocent.
Are o frumusețe de invidiat.

— Tu... ? Începe ea buimacă să vorbească cu ochii între deschiși.

— Te doa- dar sunt întrerupt de ușa care se deschide brusc.

— Cum e ? Întreabă Andrew nu prea silențios. Ouu... am întrerupt ceva ? Se trezește acesta întrebând.

— Ai un minut la dispoziție să ieși, altfel te asigur că rămâi fără dinți în gură. I-o zic eu foarte tăios.

— Mulțumesc... Andrew ! Îi mulțumește aceasta parcă cu ultimele puteri.

Îmi aduc aminte că eu încă sunt cu mâna pe ea așa că mă retrag pășind apăsat spre namila asta șatenă de la ușă care nu vrea să plece. Când mă vede că mă apropii o taie pe ușă închizând-o în urma sa.