***
– Mama, mi-ai văzut topul gri ?
Urlu eu din baie mult prea tare, conștientă fiind că voi trezi jumătate din cartier, dar ce să faci, nu e o noutate având în vedere că așa încep majoritatea dimineților mele.
Cine sunt ? Ei bine sunt o simplă adolescentă cu o viață nu prea interesantă sau mai bine spus, deloc interesantă. Mereu am fost de părere că duc o viață monotonă, chiar și fără griji, aș putea spune, dar asta nu mă face cu nimic mai fericită. Față de alte fete din liceu, sunt o fire mult mai liniștită, dar asta doar pentru că încă nu am dat de persoanele potrivite cu care să îmi exprim și arăt nebunia, nu că aș fi eu vreo sfântă. De mică am fost învățată și educată să îmi dezvolt toate laturile posibile: copilăroasă, serioasă, rece, drăgăstoasă, iubitoare amabilă sau dacă e nevoie în unele cazuri chiar și neobrăzată, dar niciodată nu am fost învățată ce, unde sau cum să mi le arăt.
– Nu e la spălat ? Urlă mama din bucătărie.
Fantastic, nu mai am altă opțiune iar topul ăla era singura mea șansă pentru a face cât de cât un outfit care să arate decent. Azi am fost anunțați că în clasa noastră se vor transfera elevi noi. Nu știu de ceilalți colegi, dar eu una de abia aștept să îi cunosc și chiar aș vrea să fac o impresie bună.
Într-un final găsesc o bluză roșie simplă cu mâneci, scurtă care îmi ajunge cu o palmă sub sâni pe care o asortez cu blugii cu talie înaltă, largi rupți în genunchi și deasupra lor, de o culoare de albastru deschis, o curea neagră cu catarama argintie care se potrivește de minune cu bocancii mei negri cu platformă. Îmi prind părul meu roșcat într-un coc dezordonat în vârful capului, iau ochelarii de pe masă, iar buzele le dau cu un gloss transparent. Nu folosesc machiaje, cred că nu am făcut-o aproape niciodată deoarece consider că nu am nevoie, am un ten curat, gene lungi, buze destul de rozalii, iar ochii mei verzi îmi scot destul fața în evidență.
Mă pornesc să deschid ușa camerei mele pentru a ieși, dar un corp imens se izbește de mine. Îmi ia puțin timp să mă dezmeticesc iar când privesc persoana din fața mea îmi vine să explodez de fericire și uimire.– Ali ! Strig cât pot de tare și mă avânt la gâtul fratelui meu.
Am uitat să vă spun ? Alin e fratele meu mai mare, are 28 de ani și e student la medicină generală. Au trecut șase luni de când nu a mai dat pe acasă din cauza examenelor și a afacerii lui de care se ocupă în paralel cu facultatea. Un brunet înalt cu ochii albaștri ca marea, plin de masă musculară și îngâmfare, asta ar fi descrierea lui perfectă. Mereu am fost apropiați dar niciodată atât de apropiați încât să fim ca "frații perfecți și iubitori", el să mă apere mereu iar eu să am grijă de el, ne-am iubit în felul nostru mai "diferit".
– Ce faci creațo, vezi că mă omori ! Exclamă acesta râzând. Doamne și de râsul lui mi-a fost dor ! Evident că n am să i-o spun, știe oricum deja.
– Ce faci handicapatule, iar chiulești ? Nici nu vreau să-mi imaginez ce doctor va ieși din tine dacă o să continui tot așa. Îl tachinez râzând și mă dau puțin în spate pentru al lăsa să respire.
Și să-l tachinez mi-a fost dor, așa prin telefon nu prea mai are farmec.– Nu vreau să vă stric momentul, dar cineva mai are doar zece minute să ajungă la școală, ne anunță mama care apare ca prin magie în pragul ușii.
– Mersi mama, spun în grabă, îmi iau rucsacul, telefonul și ies pe ușă dar nu înainte să-i frec părul fratelui meu. E un fel de "salut" al nostru.
– Vezi să nu-ți mai scapi pumnul prin nasurile oamenilor ! Strigă fratele meu în urma mea.
Off, credeam că o să uite până la urmă faza. Într-o zi când mergeam la liceu cu prietena mea, cineva a venit și ma speriat, acel cineva era Marcus, colegul nostru, dar atunci nu știam asta. A venit la noi pentru că a văzut că ne îndreptăm spre liceul nostru deoarece de-abia atunci s-a transferat. Iar bineînțeles că eu din reflex i-am spart nasul. Știu, știu ar trebui să mă controlez, am mai auzit asta de cel puțin o sută de ori. Important e că acum e cel mai bun prieten al nostru.
![](https://img.wattpad.com/cover/333389864-288-k194496.jpg)
CITEȘTI
𝐒𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐌𝐞𝐮
Novela Juvenil"Iubirea".... Un cuvânt atât de frumos, prea frumos pentru rănile și problemele pe care le creează. 𝐌𝐢𝐫𝐢𝐚𝐦 𝐒𝐦𝐢𝐭𝐡 "Iubirea nu-și are locul în viața mea. Degeaba încerc și tot încerc. Am ajuns la concluzia că eu m-am născut pe această lum...