Viata moarta a Karei

O fetita

Era o zi ploioasa de toamna. Ploua cu galeata. Ca deobicei eram singura acasa. Stateam si citeam o carte noua. "Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor." Noul apartament era de apreciat. Dar foarte vechi. Canapelele, mobila si tencuiala era foarte vechi. Doamna care ne daduse apartamentul uitase sa-si ia tablourile sinistre cu o fetita care plangea. Erau urate. Nu ma speriau pentru ca eu ma speriu foarte greu dar erau urate.
Ma uit pe geam linistita si vad o fetita de vre-o 4 ani plangant pe mijlocul drumului. Ma grabesc si cobor din bloc. Eram toata uda pe par si fleasca. Cand m-am dus sa vad disparuse. Ma incrunt. Ma duc inapoi in apartament. Acum parul meu lung si negru era fleasca. Super! M-am grabit sa salvez o copila de pe mijlocul drumului si acum a disparut misterios. Imi suna telefonul. Era tata.
-Buna. Am spus incet.
-Buna Kara. Te rog sa te imbraci frumos si sa asezi totul prin apartament. Vreu sa-ti fac cunostinta cu 4 baieti.
Dubios... dar ok. Deci ma imbrac frumos si fac curat prin apartament. Parul meu inca era ud dar asta e. Doamne ajuta sa nu fie formatia aceea de baieti "One direction" ca mor. Pe bune! Ii urasc. Unele fete spun ca sunt norocoasa ca tatal meu este prieten bun cu ei dar nu sunt!
Nu dureaza mult ca aud soneria. Deschid usa. Erau ei. Tata ia invitat in casa. S-au asezat pe canapea si au inceput sa vorbeasca despre viata lor si formatia. I-am servit cu ceai negru si m-am asezat pe un scaun.
HARRY'S POV.
Stateam si ma uitam la frmoasa fata a domnului Pyterson. State pe scaun si parea sa se gandeasca profund la ceva. Avea parul negru si ondulat, putin ud. Ochii ei erai negri. Atat de negrii caci pupila nu se deosebea de calalta parte. Era imbracat cu un tricou stramt negru si niste pantaloni stramti, rupti si negrii. Era machiata sinistru dar era frumoasa...
KARA'S POV.
Nu-mi placea cum ma analiza baiatul acela cu parul lung si ondulat imbracat in blugi si camasa rosie. Se uita ciudat la mine. Am indreptat ochii spre el mai mult si mi-a zambit. Se presupune ca ar trebuii sa-i zambesc si eu sau ce? Nu-mi place cum canta. Formatia lui. Eu nu sunt una din fetele alea nebune dupa One direction care merg la absolut toate concertele lor, isi scriu pe mana "I love One direction♥" Plec din camera hotarata si merg in camera mea. Pe pat vad fetita care era mai demult pe mijlocul strazii. Era cu spatele la mine. Se intoarce usor si se uita incruntat la mine. Cu parul castaniu si ochii verzi ma sperie si tip. Tata si baietii intra in camera dar fetita dispare misterios.
-Esti bine? Ma intreaba tata speriat.
-Da... Sunt ok. Am spus incruntata.
Baietii se uita si ei ciudat. Dupa ce se termina totul continua discutia lor plictisitoare. Dupa o ora pleaca si raman eu cu tata.
-Spune-mi Kara. Ce s-a intamplat.
-Nimic. Pe bune. Sunt bine. Am spus. Insa era evident ca minteam.
-Tu nu inceli sa tipi aaa dintr-o data.
-Era o fetita. Pe mijlocul drumului. Am incercat sa o iau de acolo dar a disparut. Acum, am vazut-o in camera mea. M-am speriat si am tipat... Stiu... E prostesc dar nu conteaza. Am spus.
Tata se uita la mine curios.
-Sti... Cum arata fetita?
-Dar de ce iti pasa? L-am intrebat misterioasa.

E prima mea carte de groaza. Deci sper sa va placa. :)))
Va pup ♡♡♡ Innaiepuras it's here!!!