malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul unu

- Asher Reion Campbell! Ai la dispoziție maxim cinci minute în care voi păstra pacea și nu te voi trezi cu o găleată de apă în cap!

Urlu exasperată în momentul în care pășesc în această încăpere întunecoasă și urât mirositoare, care aparținea fratelui meu. Am așteptat un răspuns, însă nemernicul dintre cearceafuri refuzase ca măcar să murmure ceva. Nu îl trezise nici urletul meu, și nici bubuitul ușii care se trântise cu putere de perete atunci când pășisem precum o războinică în dormitorul său.

Fiecare om își începea ziua cu o anumită activitate. Pentru unii poate că este vorba de un duș revigorant, o ceașcă de cafea sau își poate plimba câinele prin aerul rece al dimineții. Pentru mine, însă, rutina mea de dimineață începe strict cu trezirea veșnicului meu răposat frate, care se trezește dimineața frânt, deoarece își petrece întreaga noapte jucând rahaturi pe calculator, în compania prietenilor săi dobitoci. Sunt pe post de alarmă umană, și nu este o meserie pentru care aș ucide.

- Ridică-te, al naibii de leneș! am repetat și mai furioasă

Simțeam că îmi ies din minți.

Camera lui Asher era murdară și întunecoasă, ca de obicei. În aer se simțea un miros ciudat de mâncare învechită și umedă. Jaluzelele bleumarin acopereau ferestrele, iar podeaua era îngrămădită cu cărți, CD-uri, haine și alte lucruri pe care preferam să nu le ating, pentru binele meu. El era în mijlocul tuturor. Înfășurat într-o pătură și întins pe toată lățimea saltelei. Membrele lui lungi și osoase atârnau neglijent în jos, iar nasul îi era lipit de pernă.

- Anunță-mă când pleci. îi aud în final glasul gros și răgușit, apoi îmi rotesc ochii peste cap

- Dacă mă faci să întârzii din nou astăzi, sfârșind prin a rămâne în detenție, o încurci. l-am amenințat, apropiindu-mă de patul lui

Fratele meu nici măcar nu a reacționat.

- Eu am să fug la școală, iar tu vei fi nevoit să iei autobuzul.

- Talentul tău la condus va face ca eu să ajung înaintea ta la școală, cu autobuzul.

Mi-am rotit din nou ochii peste cap la tonul sarcastic al vocii lui, care încă era înecat în pernă.

- Cel puțin, nu am fost respinsă de patru ori la rând, derbedeule.

Am zâmbit perfid. Mi-a făcut plăcere să îi reamintesc că picase deja de patru ori examenul. Examinatorul a făcut clar înțeleasă ideea că el reprezintă un pericol pur pentru trafic și societate. Nu puteam să nu fiu de acord când mama mea a trebuit să înlocuiască toată bara mașinii după antrenamentul lui de parcare în lateral.

Fără un cuvânt, m-am aplecat peste băiat și i-am prins părul brunet care ieșea de sub pernă. Era destul de lung, așa că nu am avut nicio problemă să îmi înfig degetele în el și să îl trag cu o forță considerabilă. A avut un efect imediat, băiatul a urlat încet și a înjurat pe sub răsuflare.

- Dacă nu te trezești în cinci secunde și mama mă ceartă din nou pentru că nu te-am trezit, poți să pariezi că toată lumea de la școală va vedea pozele tale goale din copilărie. am mormăit eu obosită de această luptă continuă

Am privit cu mare satisfacție cum fratele meu bolborosea ceva pe sub răsuflarea lui, apoi se ridică în șapte secunde. Gemu încet, frecându-și fața obosită. Când s-a uitat la mine, ochii săi căprui nu arătau altceva decât antipatie pentru mine. Și priveliștea a fost cea care m-a făcut să rânjesc de la ureche la ureche, fericită. Asta l-a făcut și mai nervos.

- Mă faci să te urăsc pe zi ce trece, nenorocito.

- Nu știu pe cine am ucis în viața mea anterioară, încât acum trebuie să suport această pedeapsă oribilă de ați fi rudă. am spus, întorcându-mă ostentativ. Dar crede-mă, dacă aș putea să aleg un frate, tu ai fi ultima mea opțiune. am adăugat, simțindu-i privirea asupra mea. Ai cinci minute să te pregătești, Reion, nici un minut în plus!