malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul doi

În următoarele cincizeci de minute, mi-am mușcat pixul, am mâzgălit pe coperta caietului și am numărat invers până la sfârșitul acestei blestemate lecții. Ușurată, am părăsit în cele din urmă sala și am stat pe coridorul aglomerat. Dakota dispăruse din ochii mei cu ceva timp înainte și a trebuit să ajung la dulapul meu. Iar când am ajuns, nu am reușit în totalitate să formez cifrul căci două brațe musculoase m-au bruscat și m-au adâncit la pieptul persoanei respective. Odată ce am inspirat parfumul familiar, am chicotit și mi-am înfășurat la rândul meu brațele în jurul persoanei ce aproape îmi tăia răsuflarea cu această îmbrățișare de urs.

Mi-am descurcat brațele și am deschis dulapul, apoi mi-am așezat ghiozdanul acolo. Băiatul m-a tot îmbrățișat, zdrobindu-mi plămânii.

- Pungașule, nu îmi spune că nu ai reușit să te trezești pentru primul curs chiar după bine meritata vacanță. îi spun chicotind

- Așteptam să mă trezești tu.

- Oh, nu, te rog. Deja am avut de a face cu Asher. Al naibii leneș.

- Dar eu sunt un caz special. spuse cu o sprânceană ridicată în mod sfidător

Brunetul a meditat o clipă, trecându-și degetele lungi prin spițele dese și groase din cap.

- Ce am ratat?

- Mai nimic. Oh, mi-am amintit, profesoara Lohengtin a menționat că îi fusese atât de dor de tine, Seán Kyung. spun, apoi pufnesc în râs deoarece nu mă puteam abține

Căci Seán era cât pe ce să mă creadă pe cuvânt.

Un zâmbet fulgeră pe chipul lui frumos. Seán Kyung Mayfield este, fără îndoială, un sac plin de chicoteli, idei stupide și dramă. Și mi-a lipsit cu adevărat în decursul vacanței de primăvară. M-a privit scurt, apoi își sprijinise umărul drept de dulapul de lângă al meu, cu mâinile sale adâncite în buzunarele puloverului specific oferit de școală, pentru că face parte din echipa de baschet a liceului.

- Cum a fost în Maldive? am întrebat, dorind să schimb subiectul

Știam majoritatea detaliilor. Dar se cuvine să întreb. Deoarece reprezentam o prietenă excelentă pentru acest tip bine lucrat și exagerat de înalt.

La fel ca și în cazul Dakotei, am vorbit cu el în fiecare zi, iar noi trei am vorbit des. La urma urmei, Seán este muschetarul numărul trei și cel mai bun prieten al meu de la grădiniță. Acest tip osos mare care purta mereu haine de designer, conducea cel mai recent Jaguar, a fost cu siguranță o rază de lumină pentru a ne colora zilele plictisitoare și gri. Nu știam dacă era cineva în tot orașul care să semene nici măcar pe departe cu el.

Seán emana încredere și carismă. Probabil nu era lipsit de semnificație faptul că numele său era în fruntea listei celor mai bogate familii din California, iar mama lui era o figură esențială în lumea modei atât de State cât și din Coreea, ceea ce l-a făcut pe băiat să se scalde în bani. Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la el a fost că, deși putea deține o insulă, nu îi păsa de rahatul ăsta. El era doar Seán Kyung Mayfield. Un bărbat care organiza cele mai distractive petreceri din toată școala și deținea toate albumele ACDC în paralele cu cele de la Nicky Minaj.

- Fierbinte. Și plină de petreceri pe plajă. a răspuns el fericit

L-am privit cu un mic zâmbet.

Ochii i-au zburat pe holuri și privirea lui devenise complet rece atunci când ochii săi s-au fixat asupra unui lucru anume. Am aruncat o privire scurtă peste umăr și mi-am rotit ochii peste cap ofensată atunci când am observat că până și el era șocat și absorbit de prezența lui Cyrus Palmer pe holuri.