malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul trei

Începeam să fiu puțin îngrijorată de comportamentul lui Cyrus Palmer, care s-a oferit să mă conducă acasă și să nu mă abandoneze în acea stație de autobuz, în ploaie, dar care acum mă obliga să asist la întâlnirea sa cu un presupus amic. Mă făcea să mă simt inconfortabil și ceva în ochii lui trăda că nu era mulțumit de această întorsătură a evenimentelor.

O clipă mai târziu a parcat în fața unei clădiri vechi, părăsite, care nu părea să fi fost atinsă de ceva vreme de picior uman.

Ce dracului se întâmplă aici?

Ochii mi-au căzut imediat pe mașina care era parcată în apropiere. O mașină sport, luxoasă, care cu siguranță a costat o droaie de bani. Pare-se că proprietarul acesteia are un portofel gros și generos, iar Cyrus este prieten cu el, încă un motiv să stai departe de Palmer.

Nu mai ploua la fel de tare, doar câțiva stropi ușori ce nu reprezentau o amenințare, așa că am reușit să urmăresc cu lejeritate evenimentele. La volanul mașinii se afla o persoană, ce părăsise vehiculul de îndată ce observase că automobilul lui Cyrus a parcat alături. Era un băiat, destul de tânăr. Îmbrăcat în negru, blugi mulați și un hanorac de aceeași culoare, a cărui glugă îi cădea lejer pe spate. Avea umerii largi, dar era destul de slab. Părul lui brunet închis era ușor umed și tuns frumos. Cu mânecile hanoracului suflecate până la coate, i-am văzut pielea bronzată a antebrațelor. Era cu adevărat înalt.

Nici nu mi-am dat seama că Cyrus a coborât din mașină și a trântit ușa în urma lui. Mi-am sprijinit capul de tetieră, înghițind nervos în sec. L-am văzut cum se îndrepta înspre băiat și îi strânge mâna, dându-i o palmă pe spate. Încă nu puteam vedea chipul proprietarului mașinii luxoase. Străinul încă stătea cu spatele la mine și nu mi-a aruncat nici o privire, deși eram destul de sigură că Cyrus l-a anunțat că nu era singur. Cyrus a scos ceva din buzunar și, o clipă mai târziu, amândoi au început să fumeze țigări.

Mi-am îngustat ochii, uitându-mă la mișcarea mâinii noului meu prieten meu, Cyrus. Țigara mocnea între degete. Avea mâini mari. De fiecare dată când inhala, fumul se învârtea în jurul capului lui și apoi se risipea, la fel și în cazul amicului său, care părea încordat.

Încetase să plouă și nu părea că conversația lor se va încheia prea curând. Deși au trecut șapte minute, iar Palmer a promis că nu vor trece mai mult de cinci.

Mi-am așezat cureaua ghiozdanului peste umăr, am coborât din mașină și am închis ușa în urma mea. Sunetul l-a făcut pe Cyrus să se întoarcă către mine. Celălalt băiat își aprinse deja o a doua țigară, refuzând să se clintească de pe loc. Parcă nu îi păsa cine era în spatele lui. Am ignorat asta și am luat o atitudine nonșalantă, făcând contact vizual cu Palmer, care mă privea cu o sprânceană ridicată.

- Mulțumesc pentru călătorie, dar acum o să o iau la pas.

- Ești sigură? Locuiești departe de aici.

Se purta ciudat.

- Sunt sigură. Mulțumesc din nou. am mormăit și am privit în jur

Încercam să găsesc calea de ieșire din această zonă care nu îmi era deloc cunoscută.

- Urcă în mașină, vin imediat. aud din nou vocea lui Cyrus venind din spatele meu

- Avem treburi mai importante de făcut, Cyrus. Las-o să plece. aud și glasul celuilalt băiat

Mi-am concentrat toată atenția asupra străinului care stătea încă cu spatele. Nu mi-am putut lua ochii de la ceafa lui și am putut auzi ecoul vocii lui în capul meu. Era joasă și teribil de răgușită. Parcă astupat de țigări, țipete și alcool. Atât de intrigant. Băiatul vorbea încet, făcând din fiecare cuvânt un zbici. Vocea suna atât de înfricoșător, de rece și de goală, de parcă vizitatorul tocmai s-ar fi ridicat din mormânt. Am observat cum străinul ridică mâna cu nonșalanță și aruncă chiștocul pe pământul ud, apoi călca pe el cu un pantof negru cu un logo Nike întunecat pe lateral.