malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul unsprezece

Ca orice adolescent, absențele făcute la școală erau un fel de rai și iad combinat. Mai ales când mi s-a umflat capul doar din cauza respirației, ceea ce era exact cum m-am simțit când m-am trezit în patul lui Seán la nouă dimineața următoare. Mi-a fost rău și am simțit că aș fi fost lovită de un camion, deși abia de am băut ceva. Prietenii mei au simțit la fel, așa că toți trei am decis să nu mergem la școală în favoarea lenevitului pe canapea. Am fost norocoși că părinții lui Seán se întorceau seara târziu, așa că ne-am putut relaxa.

Am ajuns acasă după trei. I-am spus mamei că am fost la școală. M-am simțit puțin inconfortabil cu această minciună, dar nu am putut să îi spun adevărul. Am vrut să evit aceste discuții și predici moralizatoare. M-am dus repede în camera mea unde am petrecut toată după-amiaza.

- Blake! Asher! Cina e gata! Coborâți acum! mi-am dat ochii peste cap la țipătul puternic al Holland, dar m-am târât ascultătoare afară din pat

Fără tragere de inimă, m-am uitat la ceasul de pe telefonul meu, care scria șapte. Am aruncat dispozitivul pe saltea și mi-am ajustat hanoracul maro. Când am ieșit în hol, Asher cobora deja scările.

- Pot să mănânc în camera mea? Am multe teme pentru acasă. a mormăit băiatul în timp ce îl urmăream în sufragerie

Mama, îmbrăcată într-o rochie albă, aerisită până la genunchi, punea o salată pe masa deja pusă.

- Nu. a răspuns ea hotărât, ceea ce nici nu ne-a surprins

Ne-am ocupat locurile standard fără protest. Rareori mâncam împreună în casa noastră. Ne trezeam prea târziu dimineața să facem ceva împreună, după-amiaza eram prea ocupați pentru că mama venea târziu acasă de la serviciu și de multe ori aveam ceva în plan. Serile erau timp de odihnă și apoi luam orice din frigider și mâncam în camerele noastre sau în sufragerie. Dar era o zi pe săptămână în care trebuia să luăm cina împreună. Și acea zi a fost miercuri. Mama noastră era înnebunită după asta. Și chiar dacă a eșuat și a ars cina, a trebuit să păstrăm această tradiție. Singura scuză pentru a nu fi la masă miercuri era să nu te simți bine.

- Cum a fost la școală? a întrebat mama în timp ce punea creveți în farfurie

Asher și cu mine am schimbat priviri în tăcere. Nici el nu a fost la liceul nostru în această zi, pentru că a plecat cu prietenii săi în afara orașului. Mi-am dres glasul, ținându-mi fața dreaptă.

- A fost în regulă. am mormăit laconic, înfigându-mi furculița în salată

- Doar atât? întrebă ea, ridicând o sprânceană

- Ce se poate întâmpla la școală? a pufnit fratele meu în timp ce își turna un suc. Școala este doar pentru a învăța lucruri inutile și pentru a distruge un om arătând ce prost este. Iartă-mă că nu m-am gândit la asta acasă.

- Ai fi putut scuti sarcasmul, fiule. se răsti mama lui, sorbind din vinul ei sec. Când eram în liceu, era foarte interesant acolo.

- Mamă, zilele Războiului Civil au trecut de mult. a tachinat-o Asher zâmbind, iar Holland l-a lovit peste cap cu șervețelul

Am râs.

- E școala așa și pentru tine? femeia a oftat, privindu-mă cu ochi pătrunzători

Am mișcat afirmativ din cap.

- Pesimismul vostru mă omoară. a mormăit ea în timp ce tăia o stridie. Blake. Am vorbit azi cu primarul Manson. Are un văr francez care predă la colegiul de vis din Princeton. Va fi aici la sfârșitul lunii. O să aranjez o întâlnire cu el.