malicious | seria Madness (part. I)

Capitolul cinci

Apoi Kane a urcat în mașină și a pornit motorul. A plecat repede de la cinema, fără să îmi arunce o singură privire. Am rămas singură, cu mâinile tremurânde și cu inima care bătea rapid. Am încercat să procesez toate informațiile. Chiar era atât de disperat încât să îmi facă existența mizerabilă? Pentru o ceartă stupidă și câteva cuvinte dure? Da, l-am jignit, dar asta nu i-a dat dreptul să înceapă să îmi strice viața deja mizerabilă.

Mi-am închis ochii și mi-am frecat fața obosită cu mâinile. Știam că era timpul să mă întorc acasă, așa că cu tristețe am urcat în mașină. Am oftat adânc, punându-mi capul pe volan.

Trebuie să fi stricat totul cu gura mea spurcată. M-am convins cu ideea că mitocanul a trecut cu totul peste și nu a fost rănit de niște cuvinte aruncate de o adolescentă fără minte. Însă aparent am reușit să îl rănesc profund, de parcă aș fi spus total altceva decât adevărul.

Am pornit motorul si am ieșit din parcare. Am condus pe străzile aglomerate din Beverly Hills, încercând să ajung acasă. Simțeam că mă sufoc în acest oraș în care sunt înconjurată de aceleași tipare.

Zece minute mai târziu eram acasă. Am zâmbit în timp ce am intrat înăuntru. Eram obosită și tot ce aveam nevoie era un pat și poate ceva de mâncare. Am intrat încet în bucătărie, unde Asher stătea pe un scaun de bar înalt și mânca cereale. Pisica zăcea leneș lângă el, mestecând un os de cauciuc. Fratele meu nici măcar nu s-a uitat la mine când mă îndreptam spre animalul nostru de companie pentru a-l scărpina după ureche.

- Cum a decurs întâlnirea? Cameron a rezistat întreaga seară să rămână în compania ta? râse Asher amenințător

M-am dus la tejghea și mi-am turnat un pahar cu apă.

- Dispari, nenorocitule. am tunat eu înapoi, luând o înghițitură din lichidul rece

Nu am vrut să mă cert cu el. Pentru că da, ideea este că bietul de Cameron chiar a fugit, din pricina acelui dobitoc feroce.

- Acea perioadă a lunii? mormăi el, punând deoparte bolul gol

Am avut un răspuns deloc plăcut pe vârful limbii când am fost întreruptă de sunetul tocurilor înalte. Ne-am întors ambii capetele înspre scări. Mama a coborât treptele într-o rochie mov până la genunchi, cu bretele groase și un decolteu scăzut. Avea părul ondulat și purta mai mult machiaj decât de obicei.

- Uau! am exclamat apreciativ când ea se apropia de noi

- Cum arăt? întrebă ea emoționată, netezindu-și partea din față a rochiei cu mâinile tremurânde

Pe degetele ei palide ședeau inele cu diamante, de aur, foarte valoroase.

- Gideon Adler Portman te scoate în final la o întâlnire? am întrebat, mișcându-mi sprâncenele ambiguu

Mama și-a rotit ochii peste cap, ceea ce însemna că aveam dreptate.

- Dezgustător. spuse Asher, ridicându-se de pe tejghea și ridicând vasul murdar

- E prea îndrăzneață? întreabă mama, făcând semn la dantela care accentua linia taliei

Asher a așezat vasul în mașina de spălat vase, s-a îndreptat și a stat lângă mine, încrucișându-și brațele peste piept. Ne-am uitat amândoi la mama noastră, care se purta ca o adolescentă, corectând fiecare cută inexistentă din rochie.

- Depinde de context. i-am răspuns amuzată

- Blake! Doar mergem la teatru! răspunse indignată

- Așa se numește acum? am tachinat-o