Ramai langa mine

101 9 0
                                    

Intru nervos în baie și capul mă durea groaznic îmi dau cu apa pe fata și mă întorc înapoi în camera. Îmi caut in rucsac cutia mica alba și scot pastila și o inghit. Mă așez pe marginea patului și îmi pun capul în mâini.

Ahh Patrick,de ce mă superi așa?

Chiar nu vezi că încerc să mă apropii de tine ?

Nu vezi că în sfârșit ochii mei se deschid și acel voal îmi cade ușor...

Ușa se deschide și știu că este el. Îl simt langa mine pe marginea patului și mana lui îmi mângâie ușor spatele.

-  Te doare capul?

Vocea îi sună a îngrijorare și indiferent cat de supărat eram acum pe el când îi aud vocea ceva se rupe in mine. Oftez adânc și ridic privirea spre el.

- Nu știu de ce...dar am impresia că nu am putut sta niciodată supărat pe tine as vrea, sa vrea sa fiu supărat acum dar nu pot. Mă dezarmezi complet ii soptesc și iriși săi încep să strălucească privindu-ma înapoi.

Își așează capul pe umărul meu și mana lui continua să îmi mângâie spatele.

- Nu știam că îți place de mine. Abia dacă ne-am văzut în toți acești ani. Spune încet.

- Poate că îmi plăcea de tine dinainte ii soptesc,mintea mea a uitat dar inima nu. Nu mai fugi de mine Patrick,te rog.

Își ridică privirea și mă privește zâmbind ușor,se întinde și îmi sărută obrazul și mă ia în brațe.

Îmi închid ochii savurând acest sentiment de plinătate de sațietate...era liniște,era că o adiere ușoară de vară. Îmi pun mana peste brațul său și îl trag mai aproape. Era liniște în mintea mea într-un sfârșit....

- Patrick ii soptesc numele și îi prin chipul în palme. Îmi place de tine. Nu știu dacă ți-am spus asta in trecut și dacă nu am făcut-o îmi pare rău...îmi place de tine mult.

Mă aplec și îl sărut ușor dar el mă trege de bluza și adâncește sărutul și simt cum mă împinge în pat și se așeză deasupra mea și adâncește și mai mult sărutul.

- Și mie îmi place de tine ,îmi șoptește peste buze. Îl trag în brațe și oftez adânc dar era că o ușurare,primul pas era făcut și nu mă așteptam să fie chiar atât de ușor. Asta îmi dădea impresia că el aștepta de mult sa mă audă rostind acele cuvinte.

Nu voiam nimic altceva decât să îl simt așa în brațele mele. Era ciudat de familiar și de plăcut asta. Capul lui se odihnea pe pieptul meu și eu ii mângâiam ușor brațul.

Îmi simt mâinile prinse brutal și îmi ridic privirea spre chipul sau. Avea ochii roși de parcă era turbat. Nu îl văzusem niciodată așa..

Dani...

Ești stricat...îmi spune cu vocea groasă și palma sa îmi lovește obrazul*

Îmi deschid ochii panicat și mă ridic în fund,îl lovesc și pe Patrick in agitația mea,nu știu când adormisem și nu știu ce însemna ceea ce tocmai visasem. Mă ridic agitat din pat și alerg spre baie.

Încep să vomit și Patrick vine rapid langa mine și mă privește speriat. Îmi mângâie spatele si se așează lângă mine.

- Ce este Oliver? Ce sa întâmplat? Ce simți? Ce te doare?

Întrebările erau rapide și abia daca îmi lasă timp sa ii răspund. Mă rezem de perete după ce îmi golesc stomacul și îmi închid ochii. Ii apuc palma și o strâng ușor.

RĂNI ADÂNCI vol.2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum