RĂNI ADÂNCI vol.2

Rămășițe

    

- Mai spune-o odată,îmi cere....

- Te iubesc....

Se apropie de mine și îmi mângâie obrazul și iriși aceea ce îmi făceau picioarele sa se înmoaie străluceau mai tare ca acel cer plin de stele...

- Inca o dată...

Ii apuc mijlocul cu ambele mâini și îl lipsesc de mine ,ochii mei pica pe gura lui ce avea un zambet micut,apoi pe acea alunița ce îmi făcea sângele să alerge până în călcâie și înapoi...

- Te iubesc....

- Sărută-ma.

Nu aștept să o spună a doua oară și îi prind gura într-un sărut ce distruge totul în interiorul meu, bărbatul din brațele mele ,care mă săruta înapoi cu aceeasi înflăcărare cu aceași pasiune îmi dărâmă complet toate acele ziduri,toate acele temeri  și toată durerea ce am purtat o atâta timp. Sărutul nostru devine mai carnal mai doritor și îi simt mâinile sub tricoul meu, mi-l da rapid peste cap și buzele lui se preling pe pielea mea rece,mă ardea, mă inebunea mă făcea să uit de tot.

- Paty...ii soptesc numele și îl ridic în brațe.  Să ne întoarcem în camera,..ii spun încet....îl sărut din nou și simt cum se înmoaie în brațele mele. Abia rezistam tentației să  nu îl dezbrac pe aceea plajă...

Îl las ușor jos și îmi ridic tricoul de pe nisip și începem să mergem tinandu-l de mana înapoi spre cameră. In momentul in care fac primul pas,mana lui mă trage mai aproape și îmi prinde gura într-un sărut pofticios. Ne mișcăm fara sa privim în jurul nostru,tot ce vedeam tot ce simțeam era doar el, el și modul flămând in care mă sărută ,el și atingerile sale fierbinți. Mana lui caută să mă scape cat mai repede de acei pantaloni și mâinile mele îl dezbrăcau cu aceași viteza de haine....voiam să ii simt pielea,voiam să îl simt cu totul și când îi ating pielea totul se oprește din nou. Îl așez ușor pe salteaua moale și buzele mă frigeau sub atingerea lui,pielea îi era exact cum o știam,îmi aduceam aminte aceasta senzatie, buzele mele recunoșteau molaciunea și căldura pieli sale, timpul nu trecuse pe lângă noi, el se oprise exact în aceea zi....iubirea noastră nu dispăruse niciodată ea doar ne-a așteptat să ne întâlnim sa ne amintim că noi doi eram făcuți unul pentru altul. Adoram mirosul lui, adoram gustul lui, totul era perfect la el, mâinile mele umblau frenetice pe tot corpul său,eram că un orb ce vedea pentru prima data...

Ii aud șoaptele de dor și rugămintea să nu mai plec niciodată de langa el. Cum as putea sa mai fac asta? Când el îmi era propia viață....gura mea ii sărută pielea dezgolită și îi apuc erecția in mână, îmi tremura sub atingeri și nu mai aveam răbdare,îl voiam ...eram flămând, eram turbat de dorul său...mă poziționez între picioarele sale și in momentul când îl fac al meu corpul lui se îndoaie ușor.

Respirația mi se oprește când îl simt in jurul meu și nu mai știam ce să fac, inima mă strângea în torace și simțeam că urma să inebunesc de plăcere. Încep să mă mișc ușor ,nu voiam sa ratez nici o senzație ,voiam ca asta sa tina toată viața și noi să fim mereu așa, sa îl simt asta sa nu se mai termine niciodată. Mă speriau aceste gânduri...cat de dependent  urma să devin de el?  ..sau poate că eram deja...

#

Ii simt bătăile inimii,erau atât de rapide că mă speriau ...dar abia puteam să mă mișc. Capul meu se odihnea pe pieptul său care se ridica ușor în contradicție cu modul sălbatic in care îi bătea inima.

- Te iubesc ii soptesc din nou...

- O sa devin dependent de acest cuvânt te voi pune să mi-l spui in permanenta ii aud vocea răgușită

- Mulțumesc Paty....că nu ai renunțat niciodată la noi ...la mine. Am fost torturat de aceea clipa de vorbele lui de gesturile mamei mele ...

Mana lui îmi mangaia ușor spatele și nu mai puteam sa țin în mine, avea dreptate. Eram doar un copil atunci și aveam nevoie de ei când eu eram pierdut în toate acele sentimente noi care mă speriau.... ei m-au respins.

Ce mama își urăște copilul?

- Dani mi-a fost cea mai draga persoana...îl priveam ca un super erou întotdeauna. Orice mi-ar fi spus atunci eu credeam orbește in el. Îmi aduc aminte când i-am spus prima data că mie îmi plac baieți și privirea lui era ciudată...dar incepuse sa rada și mi-a ciufulit părul...am luat gestul lui ca un accept dar el credea că eu glumesc ....că nu știu despre ce vorbesc

- Iubitule...fratele tău...

Vocea lui se stinge și îmi ridic privirea spre el,nu îmi plăcea când îl vedeam așa. El în ochii mei era același Paty din urma cu 4 ani. Chipul lui frumos nu trebuia să fie trist. Mă ridic și îi depun un sarut ușor...

- Când le-am spus părinților mei....tata ma privit scurt dar  a venit și ma luat în brațe. Mi-a spus atunci .. mi-a spus că mă iubește...in schimb mama , ea mă privea ciudat. Atunci nu mi-am dat seama. Îmbrățișările ei se răreau, zambetul îi era înlocuit de grimase ciudate...in timp abia dacă mă mai privea. Țin minte ziua aceea ,ziua când am făcut 16 ani ...acel băiat pe care îl plăceam a venit la petrecerea mea....mama la privit cu ură. Atunci mi-am dat seama Paty....

Mă apucă mai bine în brațe și se întoarce cu mine, ajungând sub el. Îmi ia chipul în  mâini și mă privește cu dragoste. O simțeam,simțeam iubirea lui....o doream iubirea lui ..

- Iubitule....acum ai langa tine persoane care te adora,nimeni nu ar pleca niciodată de langa tine. Tatăl tău ....tatăl tău a suferit cel mai mult dar sunt sigur că nu ar renunța niciodată la tine,el te-a ales în trecut și ar face asta de fiecare data...îmi pare rău pentru tot, ai trecut prin atâtea lucruri...îmi pare rău iubitule.

- Până să vă cunosc pe voi toți eram pustiu....știam că tata îmi este suport și acum gândind la asta, îmi dau seama de ce nu a vrut să îmi amintesc. Nu știu ce as fii făcut fără el. In ziua aia după accidentul fratelui meu când m-am trezit la spital era doar el langa mine. Eu aveam doar o simplă taiatura pe obraz dar leșinasem în urma șocului....Daniel a murit sub privirea mea atunci.

- Mama ta nu a spus nimic?

- Mama mea din ziua aia nu mi-a mai vorbit. Ea se certa mereu cu tata. Mă ura ....ii luasem copilul preferat.

Îl aud cum ofteaza și își lăsă capul pe pieptul meu. Mâinile lui îmi mângâiau trupul, totul era perfect acum. Totul ieșea din mine, totul era în altă nuanță acum. Avea dreptate....nu eram stricat,iubirea lui,iubirea lor mi-a demonstrat asta ..eu nu eram stricat.

- Mulțumesc iubitule....nu știu cum am supraviețuit eu 4 ani fara tine.... ii spun încet.

- Mama ta a greșit, tu nu i-ai luat nimic ,ei au gresit fata de tine tu nu ai făcut nimic.

- Cred că tata este îngrijorat spun încet privind spre telefonul care stătea închis pe noptiera dintre paturi.

Mă ridic ușor tinandu-l sa nu cadă de langa mine și îmi apuc telefonul,când îl aprind aud notificările mesajelor și a apelurilor pierdute. Erau de la ei,Tata,Ana și Mei....ei erau micul meu univers. Eram norocos...ei erau mica mea familie.

-Suna-l și spune-i că ești bine ..îmi spune.

-Inca nu ...vreau sa mai stam așa în bula noastră perfecta. Voi vorbi cu ei când vom ajunge înapoi acasă. Am luat o decizie....mă voi opera.

Patrick se ridica ușor să mă privească,avea o urmă de îngrijorare dar știa și el că trebuia sa fac asta. Chiar și acum in acest moment chiar daca nu mă mai durea atat de mult trecutul ,capul mă înțepa îngrozitor indiferent cat incercam eu sa ascund asta. Era un risc pe care trebuia să îl fac,nu aveam de gând să trăiesc o viață întreagă cu pastile.

Patrick se apropie de mine și mă sărută încet dar eu eram flămând de el și nu îmi ajungeau acele săruturi fugare ,voiam mai mult,mult mai mult și îl trag în brațe mai strâns și adâncesc acel sărut și totul se aprinde din nou și totul se oprește iar în jurul nostru....

Iubeam sa fac dragoste cu el ,îl iubeam pe el cu totul, el era perfect, devenise lumea mea inca din acel moment când i-am întâlnit iriși întunecați și zâmbetul larg ....