RĂNI ADÂNCI vol.2

Familia

 

In momentul când Patrick parchează mașina pe aleea casei, ușa se deschide brusc și chipul îngrijorat al tatălui meu apare în prag. Ii trimisesem un mesaj că sunt bine dar știam că asta nu avea să îl liniștească,langa el apare Ana și Mei și chiar daca pe chipul meu nu era nici o expresie sufletul meu zâmbea destul de larg.

Patrick vine in dreptul meu și îmi cobor privirea spre el,mă apucă ușor de mana și îmi împreunez degetele cu ale sale pornind spre cei ce ne așteptau și ne priveau confuzi.

-Buna tata ,fetelor...ii salut eu când ajung in dreptul lor. Intrăm în casă?

Abia când le vorbesc reacționează și se dau din drum lasandu-ne sa intram. Primul lucru pe care îl observ este lipsa celor două urne și îmi amintesc privirea tatălui meu din acel moment.

Mă întorc spre ei, ii privesc pe toți pe rand,Ana era ciudat de tăcută in schimb Mei avea rânjetul ei specific. Trebuia să îmi cer iertare de la ea ,pentru modul în care am tratat-o când ne-am întors înapoi acasă.

- Oli? Ii aud vocea tatălui meu și îmi duc privirea spre el. Ești bine?

- Tata ....înainte de toate vreau sa te anunț că m-am hotărât să fac operația.

Chipul îi se pălește și ochii îi se muta pe , Patrick și deja știu la ce se gândește.

- Paty nu are nici o legătură cu asta. Este decizia mea tata...eu..

- Paty? Mă întrerupe el ...și își mărește ochii spre mine.... Paty? Oliver ,tu....tu ..

- Îmi amintesc totul tată....

Îl văd cum își duce mâinile la gură, Ana mă privește și ea șocată,doar Mei își lărgește zâmbetul și se apropie de mine rapid și mă ia în brațe.

- Știam....inca din momentul când am intrat în fosta ta casa am știut că îți vei aminti. Ana și tata își întoarse atenția spre ea.

- Despre ce vorbiți? Ce casa? Întreabă tata panicat...

- Tata, Ana ...va rog să luați loc. Ana ești bine? Îmi făceam griji sincere pentru ea știind că este însărcinată...nu aveam de gând să îi fac rău .

- Sunt bine...sunt însărcinată nu bolnava....deschide odată gura că simt că leșin in suspans...

O privesc scurt și un zambet îmi apare pe buze, fata asta nu s-ar schimba nici dacă i-ai pune un pistol la tâmplă.

- Am rugat-o pe Mei să mă ducă înapoi acasă tata, aveam nevoie să îmi umplu acest gol. Nu vreau sa fii supărat pe ea. Sunt bine ,nu am pățit nimic. Dar acolo m-am întâlnit cu Jessica....tata ...tot ce vreau să îți este că ..

- Înainte sa spui,orice vrei tu sa spui Oliver....vreau sa ști că te iubesc...incepe tata sa vorbească rapid. Știu că am greșit față de tine în toți acești ani, am vrut sa te feresc sa mai simți iar aceea durere,pe care nu trebuia să o simți niciodată. Mi-am iubit fiul și soția dar te-as alege de o mie de ori. Ești copilul meu și te-am pus mai presus de orice și aș face asta la nesfârșit. Ți-am spus atunci că nu este vina ta...fratele tău.... te-a iubit și el și mama ta dar nu au știut cum să gestioneze totul .... Oliver ....îmi pare rău că nu te-am putut proteja de răutatea lor și egoismul lor.

- Tata ....nu sunt supărat,nu mai sunt. Acum stand aici în fața voastră.... tată,nu ți-am spus niciodată dar îți mulțumesc pentru tot. Te iubesc și îți mulțumesc.

Ii eliberez mana lui Patrick și îmi iau tatăl în brațe,brațe ce m-au strâns de atâtea ori ce m-au protejat întotdeauna. Eram norocos să îl am ...