RĂNI ADÂNCI vol.2

Cat durează fericirea?

Alergam ca un maniac panicat de ce urma să se întâmple și simțeam că picioarele îmi vor ceda într-o secundă. Nu cred că  mă mai simtisem vreodată atât de speriat...

Imping ușile mari din lemn și Patrick mă ajunge din urmă. Toată agitația și gălăgia noastră se face remarcata imediat și după ce reușesc să îmi trag sufletul și îmi ridic privirea,îngheț automat. Patrick se lovește ușor de mine dar se oprește și el la fel de panicat.

- Atât ne-a fost ,îmi șoptește ușor...mă bucur că te-am cunoscut...îmi spune șia bate ușor pe umăr.

Șirul lui de vorbe ma făcea să zâmbesc dar îmi reprim senzația de a râde când privesc spre acei ochii verzi care mă fulgerau furioși.

- Ce dracu este cu voi? Vocea ei face ecou în aceea biserica dar  își mărește imediat ochii intorcandu-se spre preotul care o privea cu gura căscată. Iertare părinte...ii spune rapid ..dar idioți ăștia....se întoarse spre noi și ne privea urat. Mai avea puțin și începea să îi crească barba copilului până ajungeați voi....

- Scuze Ana, este trafic...spune încet Patrick in spatele meu.

- Mișcați- va odată...ce v-ați proptit aici ...

Incepem sa mergem până ajungem in fata altarului unde Hylin tinea copilul în brațe și râdea  pe infudat de noi. Preotul o privea inca  șocat pe Ana dar când o vede venind în urma noastră își revine imediat. Azi era botezul și ca de obicei noi eram în întârziere. ....

Îl iau pe cel mic în brațe și îmi întorc privirea prin biserica și îl văd pe Tata stand lângă Mei in primul rand de scaune. Nu era foarte multa lume dar reacția lor mă face să îmi dau ochii peste cap. Abia se abțineau sa nu râdă. Ca de obicei reușisem sa transformam orice situație mai serioasă într-una de filmele cu comedie...

După slujba de la biserica care trecuse efectiv pe lângă mine ,eu fiind atent doar la copil,sa nu îl scap pe jos și privind-ul urat pe preot când îl baga în acel cazan facand-ul sa plângă,ajungem la restaurant unde într-un final puteam sa răsuflu ușurat ....

Lumea era pe ringul de dans, alți discutau la mese,Ana se plimba cu cel mic în brațe și Patrick se perinda printre mese vorbind cu cu cei de acolo...

Mei se apropie de masa noastră și se așeză lângă mine zambindu-mi ușor.

- Ce este cu tine?

Mă întreba rapid și își lovește umărul de umărul meu. O privesc scurt și îmi amintesc de primul moment când am cunoscut-o.

- Nu te-ai schimbat deloc,ii spun încet. Doar că acum nu îți mai petreci timpul stand cu ochi in telefon ...ii spun ironic

- Cineva mi-a spus că îmi voi prăji crieri ...mă bucur că te vad așa...pe amândoi...meritați asta.

Privirea îi fuge spre Patrick și zâmbetul ei se lărgește așa cum se lărgește și al meu. Da ...avea dreptate meritam asta. Asta era finalul meu fericit. Aveam aceste persoane care mă făceau fericit, in care mă încredeam orbește și îl aveam pe el....el care îmi era tot ...

- I-am spus că vreau să mă căsătoresc cu el.. ii spun încet și se întoarce spre mine.

- Ce? Auzim in spatele nostru și ne întoarcem amandoi sa o privim pe Ana....Ce ai spus?

Ii fac semn să tacă și mă ridic în picioare,Mei îmi replica gestul și acum stăteam toți trei și ne uitam ciudat unul la altul...

- Ana....taci....inca nu i-am cerut oficial. Vreau sa o fac cat mai curand dar nu știu cum , bag mana in buzunarul interior al  sacoului și scot cutia neagră de catifea și le-o arăt...aștept momentul potrivit le spun eu visător....

- Patrick....o aud pe Ana strigandu-l destul de tare că se întoarse aproape toată lumea sa ne privească.... Patrick vine spre noi privindu-ne suspectat și Ana îmi ia cutia din mână și i-o arunca ușor în brațe.....Gata....am rezolvat....o trage pe Mei care râdea cu gura până la urechi după ea și eu le privesc șocat de gestul ei.....

- Ce este asta? Îl aud pe Patrick și mă îndrept spre el și până să apuc eu cutiuta el o deschide și privește șocat spre acele verighete.

Îmi pun mâinile în șolduri și îmi las capul jos....Ana....nu avea să se schimbe niciodată. Sper că cel mic sa nu ii semene. Ii simt mana lui Patrick sub bărbia mea cum îmi ridica capul și îi privesc iriși negri care erau plini de emoție

Îmi apuca mana și îmi așează pe inelar verigheta și sărută ușor..

- Nu fii supărat iubitule.....doar o ști..și da...da..da.. vreau spune rapid și mă sărută scurt.

Mă trage in brațele sale și mă bucur de mirosul lui specific de scorțișoară dar inca eram pierdut de gestul Anei....care mustăcea in mulțime alaturi de Mei și Tata care ne privea cu lacrimi in ochii.

- Te iubesc Oliver ..îl aud pe Patrick soptindu-mi

- Mai spune-mi odată....

,‼️‼️‼️‼️‼️‼️ Sfârșit ‼️‼️‼️‼️

Simt că am grăbit puțin povestea dar parca nici eu nu mai aveam răbdare,plus de asta aveam ideei amestecate și nu am vrut sa stric nimic. Eu doar sper că va făcut plăcere să o citiți și chiar aștept pararea voastră. Va mulțumesc mult pentru aprecieri ❤️❤️❤️❤️