Mi-am șters lacrima și mi-am continuat drumul, făcând semn spre taxi-ul care se îndrepta spre mine. Am privit în spate și am zămbit palid, privind-o fix în ochi. Era frumoasă și vindecată. Asta îmi ajungea.
I-am făcut cu măna și m-am urcat în mașină, stănd o clipă, încercănd să-mi revin.
- Unde doriți să vă duc, domnule? Spuse omul de vărstă înaintată.
M-am cotrobăit prin geantă, întinzăndu-i mai apoi un bilețel pe care scrie adresa ei.
- Aici.
- Cum doriți, spuse el, dănd din cap.
Am zămbit ușor și mi-am pus căștile, dăndu-mi capul ușor pe spate, lasă du-mi găndurile să se scurga împreună cu ritmul melodiei.
Mi-am deschis ochii cănd mașina oprise deorece ajunsesem. I-am întins banii domnului si m-am dat jos din masina, privind casa micuță și albă.
M-am apropiat de ușă, bătănd încet și diplomat pănă cănd mi s-a deschis.
A rămas șocată dar a coborăt scările și m-a luat in brațe.
- Doamne, ce dor mi-a foat de tine.
Mi-am lăsat geanta jos și am străns-o în brațe, tare.
-Și mie.
- Hai înauntru.
Mi-am luat geanta și am păsit înauntru, permităndu-i să închidă ușa după noi.
M-am îndreptat spre canapea, așezăndu-mi geanta de la început la intrare. Un semn de bună purtare.
- Doamne ce dor mi-a fost dor de tine, spuse ea. Apropiăndu-se de mine, și-a întins măinile în așa fel să mă ia în brațe.
Am luat-o instinctiv în brațe, așezăndu-mi bărbia pe umărul ei, într-o îmbrățișare strănsă.
- Te-ai schimbat așa mult, spuse ea, uităndu-se pe toate peticele de piele.
Am zămbit cu colțul gurii, uitămdu-mă în jos.
- Nu prea, am spus zămbind
Și-a croit drum ușor spre bucătărie încât să se întoarcă cu două pahare de apă.
- Scuze că e vraiște pe aici, nu știam că vei veni.
- Nimeni nu știa.
S-a încruntat încet, și și-a înfășurat degetele în jurul paharului.
- De asta nu ești la Iasomie?
M-am încruntat încet, subiect incomfortabil.
- Îmi poți spune unde e baia? Vreau să ma schimbi și vorbim după?
A dat din cap și mi-a arătat cu degetul drumul spre baie.
- Pănă te schimbi tu, îți fac și patul.
Am dat din cap, și am urcat cu geanta pănă sus, dănd de baie. Am pășit ușor și mi-am zărit reflexia.
Aveam părul ciufulit si neîngrijit, ochii roșii și cearcăne. Chip autentic obosit. Ochii păreau să-și capete culoarea verde-auriu, mazgăliți de linii obosiți, pe unde toate emoțiile mi se circulau.
- Look into my eyes, it's where my demons hide.
Ceva întălnit rar, eu nu cânt. Efect dubios a oboselii.
Mi-am dat jos tricoul, privindu-mi corpul. Era plin de semne și vănătăi, pierdusem mult din greutate. Aveam nevoie să mă îngraș dacă nu voiam sa aud persoanele în vărstă care ar comenta.
Mi-am pus tricoul roșu pe mine, urmănd și pantalonii negrii de trening.
Am ieșit cu geanta în mănă și an coborât scările atent, încercănd să nu cad. În ultimul timp frecventam des asta.
Mi-am dat părul pe spate, era un tic proat capătat de scurt timp încoace. Mi se părea un lucru făcut de "băieți răi", printee care eu nu mă catalogam.
- Măncarea e gata, a strigat. Probabil nu știam că pășeam ultimele trepte.
- De ce țipi? I-am răspuns răzănd.
A tresărit ușor, răzănd apoi după mine.
-Nu știam că ești gata, apropo întinde-te, fă-te comod, spuse în timp ce turna lapte pe cereale.
M-am așezat pe canapea, așteptănd să mă servească cu cerealele, după care mi-a suferit stomacul.
-Miros atât de bine.
Mi-am încrucișat picioarele și mi-am primit bolul, înainte să încep să mănânc l-am mirosit discret. Era o obișnuință, fiind tratat ca un animal, te comporți ca unul.
- Ce face Iasomie? M-ai înteebat cănd te-ai așezat pe canapeaua din față.
Am înghițit brusc și am zămbit forțat.
- Probabil bine, nu am apucat să trec pe la ea. Voiam să-i fac supriză.
A dat încet din cap, înțelegănd motivul real sau nu. Ne cunoșteam destul de bine.
- Cred că ar fi bine să te las să dormi, ai avut o zi grea presupun.
Am dat din cap în sens aprobator si mi-am așezat bolul pe măsuță, așezăndu-mă pe spate.
- Noapte bună, El.
- Noapte buna, Sam.
A stins lumina și-a pășit pe scări, probabil pănâ ajunsese în camera ei.
Tecuseră orele nopții, strecurăndu-se în visele tuturor, făcănd minutele să se scurgă ca pe mierea abia topită.
Coborăse ușor scările în așa fel să nu-și trezească musafirul. Dar nu s-a putut abține să nu se oprească și să-l privească. Îi plăcea cănd îl vedea așa după atâta timp. Era blajin, respira ca un copil mic, încet și liniștit. Avea părul căzut pe perna pe care o îmbrățișa cu brațul.
Cănd să se duca spre bucătărie,ecranul telefonului i s-a aprins.
"Sper că e bine, ai grijă de el în noaptea asta." - Iasomie.
S-a încruntat și nu i-a răspuns. Normal că avea să nu-l lase așa, ci să aibă grijă de el. După ce el a făcit atâtea pentru ea.
