Trecuse două luni peste aceea conversație, luaseră o pauză eternă în dragostea lor, concentrăndu-se în bule diferite de viața. Totul părea bine deocamdată, Sam își lua medicamentele, concentrăndu-se pe cartea lui care avea să-l publice vara pe cănd Valerie studia pentru examene și își petrecea secundele cu Chad.
Sam își privise ceasul; era ora 19:48. Se apropia ora medicamentelor iar acasă nu mai rămăseseră esențialul. Deși nu mai ajutau la nimic, mai mult îl amăgeau. Gândul că le lua și că el încă suferă îl făcea să plângă în fiecare noapte sub licurici galactice.
Se dăduse jos din pat, deschizănd ușa șifonierului, alegăndu-și perechea de blugi negrii cu puloverul crem, făcăndu-și drum spre farmacie.
Afară picura iar părul blond al lui sam era prins în jumătate de coc. Își așezase firele după ureche și își scosese telefonul din buzunar, formănd urgent numarul fetei cu ochi întunecați.
- Hei.
Zămbise, îi plăcea vocea ei. Părea fină, mult mai vioaie decât a unei iasomii ofilite.
- Sam? Ești bine? Mă auzi? Se putea înțelege îngrijorarea fetei prin suntele auzite de după telefon.
- Hei, hei, hei sunt okay. Îmi plăcea doar să te aud.
Înflorise câteva bobocei de trandafiri pe obrajii lui Eleanor, zambid fad cu telefonul în mână.
- Sam.
- Da?
- De ce m-ai sunat?
Râse ușor și deschide ușa farmaciei, vorbind în șoaptă.
- În seara asta nu o sa pot să vin, doar nu-ți fă griji.
Se auzise un oftat pierdut.
- Te rog.
- Fie, dar ai grija de tine.
- O să am. Și cu asta închisese telefonul.
Scosese rețeta din buznar, intinzăndu-i farmacistei.
- O cutie de venlafaxina vă rog.
Farmacista îi zămbise și îi întinsese cutia lila, achitănd-o rapid încât sa iasă mai repede din încăpere.
Își privise telefonul, ceasul indica ora 20:43 iar cerul era pătat de negura fumurie a reginei întunecate.
Mărise pasul, așezăndu-și una dintre căști în ureche, dăndu-și părul neglijent pe spate.
"Am I scaring you tonight?
Your mind is in disturbia
Ain't used to what you like"
Deschise ușa casei brutal, aruncăndu-și haina pe canapea, luăndu-și doza dublă de pastile. Și le dăduse peste cap dintr-o mișcare, șimțindu-și gâtul ce i se încorda violent în jurul micilor eroi albicioase.
Își deschisese ușile albe a șifonierului, alegăndu-și tricoul bordo cu mănecă scurta înpreună cu blugii de culoarea neagră. Părea obosit, dar nu se sinchisea să se aranjeze doar își luase un smoc de par, făcănd o jumătate de coc atărnat lejer.
Încălțăndu-se rapid cu bocancii stil armată, își luase cheile de la mașină și plecase rapid.
" Somniorum "
