CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

O Bere Și Doi Pumni

Germania a plecat de acasă după 30 de minute și a ajuns la România cu 10 minute mai repede decât trebuia. A bătut la ușă, așteptând să-i deschidă ușa.
România a auzit ușa (era în sufragerie) și s-a furișat jos deschizând ușa. România avea deja o ladă pregătită lângă ușă.
-Germania! Ascultă! Putem să bem aici sau~..
-Nu. Aici.. Altundeva ar fi prea periculos. Mai ales dacă tu alegi..
România a suspinat supărat.
-Ce urât! Ugh, de ce ai zice așa ceva? Chiar și așa, voiam să zic să mergem într-un parc!
-Într-un parc? De ce?
-De ce nu?? Noapte, la ora asta, nu sunt copii în parc, așa că nu putem fi exemple proaste față de nimeni!
Germania a răsuflat nefericit.
-Nu știu ce să zic..
-Atunci nu zi nimic!
România a luat lada și a ieșit. A încuiat ușa în grabă înainte să-l tragă pe Germania după el.
-H-hei! Nu am căzut de acord!
-Nu ai zis că ești sau nu de acord de asemenea!
-Ugh..

Germania s-a lăsat tras până când au ajuns într-un parc. Era un parc mic de cartier au putea spune. Aproape abandonat.
România s-a așezat pe o bancă trântindu-se pe ea. După ce a pus lada pe bancă lângă el, Germania s-a așezat lângă ladă, lada despărțindu-i pe cei doi. România a oftat vesel, deschizând o sticlă.
-Ia și tu una!
-Încă nu.. Mersi.
-Fie, dar să nu mă lași cu ochi-n soare și să beau numai eu!
-Ugh, sigur, sigur. Cum zici tu.
-Hmp! Așa sper să fie.

România a sorbit din sticlă.
-Și.. Cât de des bei?
-Huh? Cât de des?
-Mhm! a dat România din cap.
-Hm.. În fiecare zi presupun.
-Huh?! Serios?!
-Nu fă să pară un lucru așa mare.. Tu cât de des bei?
-Ah, nu știu.. De vreo trei ori pe săptămână?
-Trei ori?

România a început să enumere.
-Luni când ajung acasă, pentru că lunea e nașpa.. Sâmbătă pentru că după Sâmbătă vine Duminică! Și Duminică pentru că e ziua domului și beau în cinstea lui!
Germania a chicotit amuzat.
-Serios?
-Câteodată mai beau Vineri așa, ocazional.
-De ce?
-Pentru că s-a terminat săptămâna?
-Pf, ce creativ..
Germania a luat într-un sfârșit o sticlă și a deschis-o.
-De ce bei în fiecare zi? întrebă România inocent.
-Huh? Așa cum beau cafea în fiecare zi.
-Ăsta nu-i exact un răspuns.
-Cum adică? sorbi din sticlă și își mută privirea spre România, confuz.
-Bei cafea ca să nu te mai simți obosit. Nu poți să bei bere așa cum bei cafea! Numai dacă nu bei bere pe post de energizant.
-Hm..
-Așa că.. De ce bei?
-Beau la sfârșitul zilei oricum.
-Ai băut înainte să vi, nu-i așa?
-Cum de au știut?!
-Nu ai venit cu mașina! râse România. Cineva la fel de responsabil ca tine nu ar conduce băut, chiar dacă doar a gustat puțin dintr-o băutură!
-Crezi că mă ști asa bine?
-Am greșit în ce-am zis? zise el cu un ton mândru.
Germania nu a mai spus nimic si6a turnat sticla pe gât în jos. România nu se așteptă la asta.
-Wow, wow! Ia-o ușor!
-Taci-.
-Vai-.. Rău și supărat..

Germania s-a ridicat și a început să se plimbe de colo în colo. România se uită că un prostuț la el, ținându-și berea ca pe o cană cu ciocolată caldă. Nu înțelegea de ce a început Germania să umble.
-Uhh.. Totul bine??
-Nu! Taci! luă încă o bere, o deschide și bea din ea.
România era confuz dar nu voia să înrăutățească lucrurile.
-Uhm.. Poate ai vrea să încheiem pe ziua de azi?
-Da! Dar.. Nu! Ugh! Nici nu mai știu ce să fac din cauza ta!! izbi sticla de un coș de gunoi, spărgând-o.
-Ah! Hei, hei, hei! Ușor, calmează-te!!
-Nu! Mai indus în eroare! E târziu, mâine ar trebuii să fiu la lucru și.. Și tu la fel!! Dar stau afară într-un parc cu tine și, bem ca doi bețivi!!
-...Ai vrea să bem în casă?..
-NU! NU AR TEBUII SĂ BEAU!

România se uită la el demoralizat. A oftat și s-a ridicat în picioare.
-Poate că ți s-a urcat băutura la cap, te duc eu acasă.
-NU!
România era șocat.
-Germania, frate..
-NU! se înfurie el, năpustindu-se asupra României, izbindu-l de pământ.
-Ugh! Ouch! Germania! Ce te-a apucat!?
-De ce m-ai chemat să beau?! Pentru ce? Așa că îți vine ție?
-Puteai să nu vi!! O parte din mine se aștepta la aia!
Germania îl pocni. Asta îl enervă pe România.
"Ce i-o fi întrat în capul lu' ăsta de mă ia la pumni?! Nu mă las eu așa ușor!!!"

România se enervă și îi pocni una, sânge sărind-I din buză. Germania își simții capul zguduit, se simțea amețit. România îl prinse acum de gâtul bluzei strâns și se încruntă urât la el.
-Ce te-a apucat?! Îți vine să dai când bei?! Poate că și mie îmi vine să fac d-astea cu tine!!
Germania a rămas nemișcat, cu o față șocată, nezicând nimic.
-Deci?! Zi ceva!! se agită România.
Germania într-un final clipi și oftă, închizând-și ochii.
-.. Beau, ca să nu simt..
România își înmuie strânsoarea.
-Ce?
-Mai întrebat mai înainte.. "De ce bei?". De aia.

România i-a dat drumul, iar Germania și-a deschis ochii, uitându-se în altă direcție. România clipi de câteva ori, și gândi nedumerit, "«Ca să nu simt»? Ce înseamnă și aia? L-aș întreba, dar.. Parcă nu-mi vine să o fac."

-----------------------------------------------
Vă recomand să vă așteptați să actualizez povestea vineri, sâmbăta sau duminică 👍✨