România și Moldova sunt frați (România) și o soră (Moldova) care mereu o să îi auzi făcând glume la adresa altor țări, și chiar a lor câte o dată.
Mai intră și in buclucuri care ar putea provoca o ceartă, dar ajung să rezolve totul având la sfârsit...
Era o zi normală....cel puțin pentru România, căci el mai mereu cade din cer , zicând că e în regulă, și că i se întâmplă adesea, chestia asta a început să se întâmple atât de des, în cât chiar că e un lucru normal. Poate că te întrebi dragul meu cititor, cum adică cădea din cer, păi, vezi tu, România este vampir, și atunci are aripi de vampir, poate să și le....activeze (într-un fel) când vrea, dar, noaptea neapărat are aripi, și nu le poate face să dispară. Oricum, deci era o zi normală pentru România, și ca deobicei, cădea din cer. Aterizând cu fața de pământ, fără să pățească ceva, se ridică și o salută pe Moldova. -Salut surioară! Ce faci? -Bună! Mai nimic, lenevesc, vrei să leneveşti și tu? -Mai întrebi? Normal!
Așa el se așează pe iarbă alături de Moldova, și la un moment dat, au adormit amândoi. Dormind ei așa, România se trezi la umbra Ungariei (fată).
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Huh?...Ce faci?...Uhhh, m-ai trezit din somn...Bine că nu m-ai trezit din morți... -Trezirea! E amiază! -Și? Și ce dacă e, de ce mi-ar păsa?... -Trebuie să mergem la o ședință anunțată de U.E. (băiat) -Uhh....iarăși? -Da, iarăși. -Of, bine fie. Nu e ca și cum aveam de ales.... -Bun, acum haide sus, și să mergem! -Crezi că o să merg eu cot la cot cu tine Foame? (gluma din engleză cu Hungry în loc de Hungary) -Dar ce o să faci? O să zbori? -Umm, dăă! Normal. -...Treaba ta. Poate cazi...iar, nu că mar deranja. -Nu că te-ar deranja multe. *cască* Oricum, pa~! -Uhh! Ești inposibil! *pleacă către ședință*
-Hei, Moldova. -Huh?...Ce?.... -Eu mă duc la o prostie de ședință, ți-am zis să ști. -Bine, bine.... *cască* Pa.... -Somn ușor. -Mersi....
Așa cum a terminat de vorbit, pleacă spre clădirea U.E., în care nu mai țările din uniune pot intra în clădire.
Chiar și așa, nu a mai zburat, ci a mers.
A mers ce a mers și dă peste un băț, nimic interesant la el. Deșii, a decis să îl ia, ştind că se va plictisii la ședință, l-a luat. O dată ajuns în clădire, se află la recepție, uitând unde e sala, și numărul acesteia, oftă și își spuse în sine: Ar fi trebuit să vin cu Ungaria, ea știa numărul și sala!
După o vreme, găsește sala, și intrând în sală, e întâmpinat de vocea U.E.: -O, România, ai sosit...într-un bun sfârșit. -Bine că n-am ajuns la sfârșit! *zâmbește* -....*oftează* Oricum, ai ajuns la țanc. -Uhh, serios?
De câte ori U.E. zicea asta unei țări, ori îi spune că e important ceea ce a ratat, ori să asculte în continuare. Iar în acest caz, era vorba de România, și de ambele posibilități.
(O chestie, eu fac ilustrațiile, poate veți vrea să le folosiți nu știu, dacă da, scrieți in privat)
