CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Blocaj

Ziua în care șocul se petrecuse a trecut. Era a doua zi. Era în jur de 11 dimineața și România nu se ridică din pat. Nu a putut să doarmă toată noaptea. A încercat și s-a tot răsucit pe sub pătură, a numărat oi, dar nu a reușit. Nu avea forță să se ridice din pat și nu voia. Dacă se ridica, după aia trebuia să meargă să-și adune lucrurile. Nu voia să facă asta. Moldova știa de situația lui și îi părea rău de el, sar nu l-a deranjat și încă n-are de gând.
România se uită în gol, gândindu-se la tot felul. Nu zâmbea pentru că nu i se părea că avea vreun motiv de data asta. Au mai trecut 2 ore și cu silă s-a ridicat din pat. După ce s-a ridicat, a mers cu pași grei până în bucătărie, unde și-a pregătit o cafea. Lumina zilei de afară care bătea printre perdele îi răneau ochii. După o noapte ca a lui, numai lumina zilei nu vrei să o vezi. În timp ce se uită pierdut la cum curge cafeaua din aparat în cană, se gândi..

"Trebuie să-mi iau lucrurile... Dar.. Nu vreau să fac asta.."
Cana se mai umplu.
"Nu înțeleg cum Germania chiar ar vrea să rămân.. Nu am fost decât o durere de cap până acum.."
Cana se mai umplu.
"Cum se pot schimba oamenii.. Poate acum sunt de folos, poate reușește să se folosească mai ușor de mine. Nu îmi explic altfel."
Cana se umplu.
"Cum am mai zis, o țară bună numai să producă bani altor țări." se încruntă.
Cana era plină până la margine.
"Ce prostie..! Așa cum credeam! Bine că plec! Decât să fiu folosit.."
Cana era mult prea plină, cafeaua se scurgea din ea.
"Nu are rost. Nu are. Nu are!"
Cana era de mult timp prea plină, cădeau ajunse pe mobilă.
Într-un final, România realizăm și opri aparatul de cafea. A oftat și a închis ochii.
"Nu are rost.."

România era încă în pijamale, stătea pe canapea uitându-se la televizor, sorbind din cana lui cu pete și scursături de cafea pe exterior. Încă nu zâmbea, un aer melancolic îl înconjură. În mână dreaptă era cana, în stânga telecomanda. Apăsă pe butonul telecomnadei, schimbând canalele.
"Nu mă așteptam ca UE să mă dea afară.. După atâta timp, în care chiar a încercat să-mi ia apărarea."
România schimbă canalele.
"E așa, ridicol! Zici că lumea s-a întors cu susul în jos."
România continuă să schimbe canalele.
"Belgia nu vrea să plec.. Aparent și Germania. Cine știe ce l-o apucat le ăla? Cel mai probabil nu sunt mulți triști că plec."
România schimbă canalele și mai repede.
"De ce ar fi triști? Huh? Nu văd să aibă vreun motiv!"
România a apăsat atât de mult pe butonul de a schimba canalul, încât televizorul a prins un canal cu "purici".
România a oftat, lăsându-și capul pe spate și înmoindu-se pe canapea.

În sfârșit, a decis să meargă la clădire, s-a uitat la ea din exterior. După două minute, a intrat înăuntru și a mers târâș pe scări și holuri. Încă nu zâmbea, purtând o aură greoaie în jurul lui. Belgia a dat de el
-R-România..! instant a fost lovit de aura lui. Oh uh.. Ești, okay? Nu pari a fi în apele tale. Îmi dai o senzație de parcă ai di Germania după o ședință, numai că senzația asta din partea ta nu e așa ușor de, digerat..
-Ai terminat cu glumele?
Belgia a încremenit și a răsuflat.
-Uhm.. Da.. Ești aici să îți iei lucrurile?
-Ce alt motiv aș putea să am ca să vin aici? Nu mai sunt angajat aici.
-P-păi.. Mă refeream..! Of.. Oare pot să te ajut?
România s-a uitat la el, cu o privire cruntă.
-Nu. Tu ai treabă de făcut, nu-ți irosi timpul. a continuat să meargă.
Belgia a rămas șocat și s-a întors la muncă cu coada între picioare.

România a mers în biroul său și a început să-și pună lucruri de-ale lui pe categorii înainte sa vina sa le ia cu cutii. Germania a venit și s-a oprit în pragul ușii.
-România-..
-Pleacă. Am treabă de făcut.
-Am făcut o petiție ca să nu părăsești UE.
-Și..? Câți l-au semnat? s-a uitat la el, cu o expresie convinsă.
Germania a rămas tăcut în timp ce România și-a dat ochii peste cap.
-Aia mă gândeam și eu.. Doar.. Lasă-mă în pace. Am deja suficiente pe cap.

Germania nu a mai zis nimic și a părăsit pragul.
România a închis ușa în urma lui și s-a așezat pe scaun, uitându-se în gol.