CountryHumans:România și Moldova O comedie continuă

Un Dor Anume

România era în biroul său, sub biroul propriu zis. Perdelele erau trase și era întuneric beznă. România se juca cu o brichetă, aprinzând-o și oprind-o. De fiecare dată când o aprindea, flacăra de la brichetă se oglinda în ochii lui umezi, de fiecare dată când o stingea, orice urmă de lucire sau lumină dispărea.
Belgia a intrat gâfâind, căzând pe genunchi
-Ro.. Ugh.. România..!
Printre gâfâiturile lui, se putea auzea bricheta. Belgia a fost bucuros să dea de România. Înainte să vorbească cu el, i-a scris un mesaj lui Germania.
"L-am găsit! E în biroul lui!"

România nu s-a mișcat de la locul lui. Odată ce Belgia a putut să respire normal, acesta a mers de-a bușilea până la birou.
-Hei..
-Pleacă..
Belgia nu se aștepta la răspunsul acela rece. A oftat.
-România-..
-Șterge-o!
Belgia a fost respins încă odată și mai urât.
-Măcar ascul-
-MARȘ!
Belgia a muțit și s-a retras până după partea cealaltă a biroului. Belgia nu avea curajul să zică nimic.

Germania a trântit ușa deschisă, de parcă voia să o dea jos din balamale.
-V-vezi că România nu vr-
Germania i-a făcut semn Belgiei să tacă.
-România. a vorbit pe un ton ferm.
-Du-te.
Germania a mers în fața biroului și a îngenunchiat.
-România-..
-Mișcăți dosul de aici.
-România!
-Pleacă!
-Ascultă!
-CARĂ-TE!
-TACI!
România era încruntat la Germania, pe urmă a continuat să se holbez la brichetă cu care se juca.
-România.. Întoarce-te cu mine să vorbim cu UE.
Belgia trăgea cu ochiul la Germania de după birou, prea speriat să încerce să îl vadă pe România.
-Și dacă nu vreau?
-Poftim?
-Dacă nu vreau?
-Cum adică să nu vrei?? Întrebă Germania, pe un ton mai mult decât confuz.
-Uite așa.. Nu vreau!
-Te-ai țicnit?
-Chiar deloc..
-De ce nu ai vrea să ne ducem să reparăm situația?
-Ma concediat cu un motiv.. Nu are rost să mă târguiesc, clar nu sunt dorit pe aici.. N-are rost să forțez nota, nu am chef să-mi bat capul.
-Facem un vot..
-Un vot? Vot pentru ce?
-O să votăm ca să nu te dea afară.
-Inutil.. Nici eu nu mai vreau să stau, n-am săturat. Sunt doar un om de serviciu cu un birou.

Germania doar s-a uitat în jos și nu a mai zis nimic.
-Dar nu vreau să pleci.. zise Belgia pe un ton slăbuț.
-Nici.. Eu nu vreau. aprobă Germania.
-Atunci v-ați smintit.. Acum plecați.
Germania nu a mai insistat și s-a ridicat, îndreptându-se spre ușă dezamăgit. Belgia s-a mai târât spre România.
-Hei.. Să ști că.. O să-mi lipsești.
România s-a încruntat și i-a înmânat bricheta.
-Atunci.. Poate asta o să-ți mai reamintească de mine.
Belgia a luat-o trist și s-a grăbit spre ieșirea din birou, trântind ușa.
România a rămas acolo, uitându-se în gol.

_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-

Scuzați capitolul scurt, am scris asta la 2 dimineața, forță 💪